întorc oglinda îţi văd chipurile traversând camera fiecare pe muchia lui fiecare spunând altă versiune a istoriei tale
apariţii bizare îţi iscălesc numele pe mâneca mea pe tivul rochiei pe linia pantofului refuz această însemnare refuz să fiu doar un loc în care tu rămâi amprentat
îmi încolăcesc trupul îl înghesui în lada de amintiri mă plastific până în dimineaţa când vei descoperi că eşti viu aici în mine precum inima şi vei simţi acea senzaţie tulbure de apă întoarsă în ochi
da singuri în corpul meu ne (re)cunoaştem ne iubim nu nu murim nu murim aşa ca o memorie stranie în care se dizolvă amănuntele nu murim doar ne este prea frig uneori în triunghiul nostru fragil
întorc oglinda îmi văd chipurile luând la nesfârşit chipurile tale
-->
Comentarii
a kind of self-portrait in the mirror
de Ela Victoria Luca
fiecare pe muchia lui
fiecare spunând altă versiune a istoriei tale
apariţii bizare îţi iscălesc numele pe mâneca mea
pe tivul rochiei pe linia pantofului
refuz această însemnare
refuz să fiu doar un loc în care tu rămâi amprentat
îmi încolăcesc trupul îl înghesui în lada de amintiri
mă plastific până în dimineaţa când vei descoperi
că eşti viu aici în mine precum inima
şi vei simţi acea senzaţie tulbure de apă întoarsă în ochi
da singuri în corpul meu ne (re)cunoaştem ne iubim
nu nu murim
nu murim aşa
ca o memorie stranie în care se dizolvă amănuntele
nu murim
doar ne este prea frig uneori în triunghiul nostru fragil
întorc oglinda
îmi văd chipurile luând la nesfârşit chipurile tale