Cu barca

Cu barca
Citeste mai mult…
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Multumesc pentru superbele completari!77.gif
  • Barca
    de Grigore Alexandrescu

     

    Pășește lin, o barcă, pe unda adormită!
    Respectă al naturii repaos trecător;
    Inima mea de zgomot cu totul obosită
    Ca la un scump tovarăș se-ncrede l-al tău zbor.

    barca-la-malul-apei.jpg?width=300Poartă-mă-n sus, în lături, oriunde vrei și-ți place,
    Unde te-mpinge vântul, sau unde tu dorești;
    Toate-mi sunt deopotrivă, dacă mă duci în pace,
    Dacă cu mulțumire vederea-mi rătăcești.

    Voi cunoașteți, o unde, cu câtă bucurie,
    De ce sfârșit pornită, cu ce cuget curat,
    Barca mea totdeauna pe-a voastră-mpărăție
    Ca-ntre-ale ei cuprinsuri jucând s-a preumblat.

    Înghițiți pe tâlharii a căror îndrăzneală,
    Cu trupuri sângerate, cu morți vă otrăvesc,
    Ce întocmesc comploturi, și fără de sfială,
    Aproape de pierzare, ucideri chibzuiesc.

    Însă melancolia, amorul și plăcerea,
    Priimiți-le vesel ca pe ai voștri fii;
    Eu vă cunosc mărirea, eu vă slăvesc puterea,
    Când alerg pe-ale voastre mult umede câmpii.

    Din rătăcita-mi barcă, ce-o las la întâmplare,
    Ochii mei către ceruri uimit îi ațintez;
    Seninul lor însuflă sfială și mirare;
    Eu mă rog în tăcere, vărs lacrimi și mă-ncrez.

    "Cerul o să ne-ajute", zicea a mea iubită.
    El până acum tace! 
    Să n-o fi ascultat?
    Și poate frumusețea a o vedea mâhnită,
    Aducându-i drept jertfă suspin neîncetat?

    Dacă într-aste ceasuri de vie desfătare
    S-ar afla lângă mine... minut dumnezeit!
    Viața nu stă-n zile, și eu cu-ncredințare
    Câtă-mi rămâne-aș da-o ș-aș zice: am trăit.

    Mergi, mergi, ușoară barcă, în dreptu-acelei stele,
    Căreia i-am dat nume... un nume ce slăvesc,
    Nume ce-n înfocarea închipuirii mele
    Pe strălucita-i frunte îl văz și îl citesc.

    Acolo te oprește, acolo priveghează,
    Cât raza ei asupră-ți ș-asupră-mi va zâmbi;
    Când va pieri cu noaptea, atunci te depărtează,
    Și iar cu noaptea vino la dânsa a privi.

    Până când fericirea, atâta așteptată,
    Îmi va răsplăti veacuri trecute cu amar;
    Dacă ș-astă nădejde, ca altele-nșelată,
    N-o trece ca nădejdea și n-o fi în zadar!

  • Smile.gif
Acest răspuns a fost șters.
-->