Postat de marin scarlat pe ianuarie 10, 2015 la 15:20
Ion C. Pena (n. 25 august 1911, comuna Belitori, azi Troianul, județul Teleorman - d. 29 iulie 1944) a fost un publicist, poet, epigramist și prozator român. S-a născut într-o familie de țărani agricultori, fiind primul din cei șapte copii ai familiei Chiriță (Firică) Pena (1888 - 1963) și Alexandra (Lisandra) Polimbiada Pena (1888 - 1971). Perceptorul - scriitor este înmormântat în Cimitirul Eroilor din Alba Iulia.
Citeste mai mult…
Ion C. Pena (n. 25 august 1911, comuna Belitori, azi Troianul, județul Teleorman - d. 29 iulie 1944, Alba Iulia) a fost un publicist, poet, epigramist și prozator român. S-a nǎscut într-o familie de țǎrani agricultori, fiind primul din cei șapte copii ai familiei Chirițǎ (Firicǎ) Pena (1888 - 1963) și Alexandra (Lisandra) Polimbiada Pena (1888 - 1971). Viața lui s-a desfǎșurat sub zodia tragicului, ca sǎ nu spunem a blestemului. A avut parte de un destin frânt la doar 33 de ani, fiind al cincelea copil, din cei șapte, pe care parintii i-au condus pe ultimul drum al vietii.
De tânǎr, Ion C Pena, și-a creat multe adversități publicând texte prin care se delimita de „exclusivismul rasei și culturii germane”, în revista "SO4H2", pe cand avea doar 22 de ani. Condeier cultivat, rafinat, cu un spirit inteligent, acid, ironic și chiar autoironic, Ion Pena dă scrierilor sale concizie, finețe și precizie. Antibolșevic convins, scria, înainte de venirea trupelor sovietice, în revista „Pǎcalǎ”, al cǎrei motto era: „Iar când la Patria Română / Râvnește hidra bolșevică / Nesățioasă și păgână, / Ia și o armă, că nu strică!"
A publicat poezii, epigrame, prozǎ și era apreciat în marile publicații bucureștene „Universul literar”,„Pǎcalǎ”, „Prepoem”, „Epigrama”, „Vremea”, în revista buzoianǎ „Zarathustra”, redactată de Ion Caraion si Alexandru Lungu, cât și în cele teleormǎnene „Oltul”, „Drum”, „SO4H2 (Acid sulfuric)”, „Graiul tineretului” ...
La începutul anilor '40, poetul Ion C Pena publica în „Universul Literar”, care era suplimentul celui mai popular și influent ziar din perioada interbelicǎ, „Universul”. În 7 martie, 1942, la rubrica „Cântece noui”, redactorul Ștefan Baciu îl numea pe Pena "Un poet plin, de un talent robust, original și format, care face o figură cu totul aparte în corul celorlalți", "atăzi Ion Pena vine între noi cu o liră cu totul înnoită, aşezându-se dintr’odată pe primul plan al poeziei tinere ... Oricum, versurile lui trebuiesc citite cu toată atenţia. În miezul lor se sbate un poet de rasă care semnează simplu şi desluşit: Ion Pena. Celelalte poezii, toate, una mai întreagă decât cealaltă. „Iată un poet!”, am exclamat către camarazii mei după ce isprăvisem lectura lor. Şi nu mă înşelasem deloc: Ion Pena, acest nou poet, i-a cucerit şi pe ei, prin simpla lectură, fără reverenţe şi fără salamalecuri. Aceasta este pecetea talentului.”
Astăzi, noi putem să judecăm firul epic din povestirea utopică în două părți, "Moneda fantazienilor", scrisă la Sichevița, județul Caraș Severin, în 1937 - 1938, în care Pena merge cu anticipația pânǎ în 1 ianuarie 2000. Prima parte a fost publicatǎ în ziarul „Drum”, in anul 1937, numărul de Crăciun, iar partea a doua, singurul manuscris, în dactilogramă, rămas la fratele mai mic, Petre C. Pena, a ajuns la nepotul lor, Marin Scarlat, care l-a dat spre publicare. În povestire, previziunile autorului au mari analogii cu colectivizarea și cooperativizarea (coop-uri, gradinițe, ..), dovedindu-se un bun analist social de anticipație. Prozatorul si publicistul Constantin Stan (1951 - 2011), membru al Uniunii Scriitorilor, în "Ziarul de Duminică", din 28 septembrie 2001, în articolul "Un caz ciudat", vorbește despre faptul că Pena, prin povestirea sa il devansează pe Orwell.
În volumule sale „Fotografii la periscop” și „Secvențe de istorie literară - opera omnia - publicistică și eseu contemporan”, care cuprind studii și articole despre Radu Grămăticul, Grigore Gellianu, Șt. O. Iosif, Gala Galaction, Ion Pena, Constantin Noica, Marin Preda și Mircea Scarlat, scriitorul Stan V. Cristea, membru al Uniunii Scriitorilor, îl numește pe Pena: Un scriitor „fantazian” nedreptǎțit . Profesorul, ziaristul și prozatorul Victor Marin Basarab afirma în 2001: „Moneda fantazienilor” ar trebui pusǎ în circulație și așezatǎ într-o exactǎ comparație cu proza urmuzianǎ, într-o corectǎ înțelegere a vizionarismului sud-est european și, de ce nu, la baza teatrului absurdului ionescian. Acum, în 2014, citind și cumpǎnind, putem afirma că el a fost un vizionar.
Tot Stan V. Cristea consemna în revista „Caligraf” din iulie 2005: „Surprinzător, prin 1943 – 1944, Ion Pena pare că evolua spre un nou fel de poezie. Îi întrezărim – incredibil, cumva pe Nichita Stănescu și Marin Sorescu”, iar în ziarul „Drum” din 17-23 august 2001 acesta sublinia: „Citite cu răbdare, dincolo de graba acestui început de nou secol, multe din poeziile lui Ion Pena ne dezvăluie un poet adevărat și sensibil, care a putut să meșteșugească destule versuri memorabile."
În 23 mai 1942, în numǎr aniversar - La un an de „Cântece noui” - poezia lui Pena,"Opriți-vǎ", este prima prezentatǎ din cele zece poezii alese; undeva in pagina fiind si o poezie de Ștefan Augustin Doinaș.
Opriți-vă
În drumul meu opriți-vă fierbinți, În carnea mea cu târnăcoape. Am să vă dau mistere și arginți, Ca fumul, bogăția să vă’ngroape.
Mi-e inima de fulgere ocean. Mi-e palma năzdrăvană și haiducă. Opriți-vă cu sufletul ochean Să beți înfiorarea hăbăucă.
Pe steiul ars de foc și’nchipuiri Să vă înalț o clipă, să vă doară. Crepuscul de altare și zefiri Și vorba peste moarte să vă moară.
Nu închinați cu mine rugăciuni Ci treceți, ca barbarii, mai departe, Mă jefuiți de grâne și tăciuni. Deschis îmi e pătulul ca o carte.
Eu voi rămâne singur, vagabond, Un cerșetor de soare și de vise. Voi ocoli destinul rubicond Ca porțile de marmură, închise.
Comentarii
Perceptorul - scriitor, Ion C Pena (1911-1944), este înmormântat în "Cimitirul Eroilor" din Alba Iulia.
sursa:http://www.lumearomaneasca.net/literaturaioncpena.htm
Ion C. Pena (n. 25 august 1911, comuna Belitori, azi Troianul, județul Teleorman - d. 29 iulie 1944, Alba Iulia) a fost un publicist, poet, epigramist și prozator român. S-a nǎscut într-o familie de țǎrani agricultori, fiind primul din cei șapte copii ai familiei Chirițǎ (Firicǎ) Pena (1888 - 1963) și Alexandra (Lisandra) Polimbiada Pena (1888 - 1971). Viața lui s-a desfǎșurat sub zodia tragicului, ca sǎ nu spunem a blestemului. A avut parte de un destin frânt la doar 33 de ani, fiind al cincelea copil, din cei șapte, pe care parintii i-au condus pe ultimul drum al vietii.
De tânǎr, Ion C Pena, și-a creat multe adversități publicând texte prin care se delimita de „exclusivismul rasei și culturii germane”, în revista "SO4H2", pe cand avea doar 22 de ani. Condeier cultivat, rafinat, cu un spirit inteligent, acid, ironic și chiar autoironic, Ion Pena dă scrierilor sale concizie, finețe și precizie. Antibolșevic convins, scria, înainte de venirea trupelor sovietice, în revista „Pǎcalǎ”, al cǎrei motto era: „Iar când la Patria Română / Râvnește hidra bolșevică / Nesățioasă și păgână, / Ia și o armă, că nu strică!"
A publicat poezii, epigrame, prozǎ și era apreciat în marile publicații bucureștene „Universul literar”,„Pǎcalǎ”, „Prepoem”, „Epigrama”, „Vremea”, în revista buzoianǎ „Zarathustra”, redactată de Ion Caraion si Alexandru Lungu, cât și în cele teleormǎnene „Oltul”, „Drum”, „SO4H2 (Acid sulfuric)”, „Graiul tineretului” ...
La începutul anilor '40, poetul Ion C Pena publica în „Universul Literar”, care era suplimentul celui mai popular și influent ziar din perioada interbelicǎ, „Universul”. În 7 martie, 1942, la rubrica „Cântece noui”, redactorul Ștefan Baciu îl numea pe Pena "Un poet plin, de un talent robust, original și format, care face o figură cu totul aparte în corul celorlalți", "atăzi Ion Pena vine între noi cu o liră cu totul înnoită, aşezându-se dintr’odată pe primul plan al poeziei tinere ... Oricum, versurile lui trebuiesc citite cu toată atenţia. În miezul lor se sbate un poet de rasă care semnează simplu şi desluşit: Ion Pena. Celelalte poezii, toate, una mai întreagă decât cealaltă. „Iată un poet!”, am exclamat către camarazii mei după ce isprăvisem lectura lor. Şi nu mă înşelasem deloc: Ion Pena, acest nou poet, i-a cucerit şi pe ei, prin simpla lectură, fără reverenţe şi fără salamalecuri. Aceasta este pecetea talentului.”
Astăzi, noi putem să judecăm firul epic din povestirea utopică în două părți, "Moneda fantazienilor", scrisă la Sichevița, județul Caraș Severin, în 1937 - 1938, în care Pena merge cu anticipația pânǎ în 1 ianuarie 2000. Prima parte a fost publicatǎ în ziarul „Drum”, in anul 1937, numărul de Crăciun, iar partea a doua, singurul manuscris, în dactilogramă, rămas la fratele mai mic, Petre C. Pena, a ajuns la nepotul lor, Marin Scarlat, care l-a dat spre publicare. În povestire, previziunile autorului au mari analogii cu colectivizarea și cooperativizarea (coop-uri, gradinițe, ..), dovedindu-se un bun analist social de anticipație. Prozatorul si publicistul Constantin Stan (1951 - 2011), membru al Uniunii Scriitorilor, în "Ziarul de Duminică", din 28 septembrie 2001, în articolul "Un caz ciudat", vorbește despre faptul că Pena, prin povestirea sa il devansează pe Orwell.
Perceptorul - scriitor, Ion C Pena (1911-1944), este înmormântat în "Cimitirul Eroilor" din Alba Iulia.
sursa:http://www.lumearomaneasca.net/literaturaioncpena.htm
În volumule sale „Fotografii la periscop” și „Secvențe de istorie literară - opera omnia - publicistică și eseu contemporan”, care cuprind studii și articole despre Radu Grămăticul, Grigore Gellianu, Șt. O. Iosif, Gala Galaction, Ion Pena, Constantin Noica, Marin Preda și Mircea Scarlat, scriitorul Stan V. Cristea, membru al Uniunii Scriitorilor, îl numește pe Pena: Un scriitor „fantazian” nedreptǎțit .
Profesorul, ziaristul și prozatorul Victor Marin Basarab afirma în 2001: „Moneda fantazienilor” ar trebui pusǎ în circulație și așezatǎ într-o exactǎ comparație cu proza urmuzianǎ, într-o corectǎ înțelegere a vizionarismului sud-est european și, de ce nu, la baza teatrului absurdului ionescian. Acum, în 2014, citind și cumpǎnind, putem afirma că el a fost un vizionar.
Tot Stan V. Cristea consemna în revista „Caligraf” din iulie 2005: „Surprinzător, prin 1943 – 1944, Ion Pena pare că evolua spre un nou fel de poezie. Îi întrezărim – incredibil, cumva pe Nichita Stănescu și Marin Sorescu”, iar în ziarul „Drum” din 17-23 august 2001 acesta sublinia: „Citite cu răbdare, dincolo de graba acestui început de nou secol, multe din poeziile lui Ion Pena ne dezvăluie un poet adevărat și sensibil, care a putut să meșteșugească destule versuri memorabile."
În 23 mai 1942, în numǎr aniversar - La un an de „Cântece noui” - poezia lui Pena,"Opriți-vǎ", este prima prezentatǎ din cele zece poezii alese; undeva in pagina fiind si o poezie de Ștefan Augustin Doinaș.
Opriți-vă
În carnea mea cu târnăcoape.
Am să vă dau mistere și arginți,
Ca fumul, bogăția să vă’ngroape.
Mi-e inima de fulgere ocean.
Mi-e palma năzdrăvană și haiducă.
Opriți-vă cu sufletul ochean
Să beți înfiorarea hăbăucă.
Pe steiul ars de foc și’nchipuiri
Să vă înalț o clipă, să vă doară.
Crepuscul de altare și zefiri
Și vorba peste moarte să vă moară.
Nu închinați cu mine rugăciuni
Ci treceți, ca barbarii, mai departe,
Mă jefuiți de grâne și tăciuni.
Deschis îmi e pătulul ca o carte.
Eu voi rămâne singur, vagabond,
Un cerșetor de soare și de vise.
Voi ocoli destinul rubicond
Ca porțile de marmură, închise.
* * *