Am atins nemurirea c-un deget stingher, căutând în fărâme de clipe un colț de mister să-l pot lipii pe pereții sufletului, când timpul meu se scurge prin clepsidră.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Am atins nemurirea c-un deget stingher, căutând în fărâme de clipe un colț de mister să-l pot lipii pe pereții sufletului, când timpul meu se scurge prin clepsidră.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
-->
Comentarii
Paznicul clipelor de mister
Am atins nemurirea c-un deget stingher,
Căutând în fărâme de clipe un rost,
Să adun din secunde un colț de mister,
Să dau viață și umbră acelor ce-au fost.
Pe pereții din suflet le lipesc cu migală,
Ca pe hărți din tărâmuri de nimeni știute,
Să am scut împotriva lumii ce-i goală,
Când se sting în penumbră destine pierdute.
Nisipul se-ntoarce, dar timpul meu trece,
Se scurge prin sticla din vechi clepsidre,
Afară se lasă o toamnă mai rece
Și ierni timpurii vor pe tâmple să-și vâtre.
Dar fărâma salvată în piept nu mai moare,
E o torță ce-alungă definitiv noaptea,
Cât timp nemurirea rămâne o floare
Ce-nflorește mai mândră când vine și moartea.