„Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se zice, de aceea, pentru mine iarbă iarbă se spune, de aceea, pentru mine izvorul izvorăște, de aceea, pentru mine viaţa se trăiește”.
“Gând 4
Atunci va fi o poveste scurtă, o confesiune scurtă. Acum două-trei două-amieze, primesc un telefon de la un necunoscut, care era îngrijorat că aș fi bolnav,care era fericit că m-aș fi însănătoșit, mă rog… Și-mi spune un lucru care m-a lăsat așa… nemaipomenit de bucuros. Mi-a spus, zice: ba, poete, zice, nu mor caii când vor câinii. Și-mi spun mie: știi că are dreptate, am spus eu, să știi că omul ăsta are dreptate. Păi nu mor caii când vor câinii! Și, de altfel…”
“Ea Tocmai acum, tocmai acum când o iubesc cel mai mult, tocmai acum am mințit-o. Tocmai acum, tocmai acum când ea ține cel mai mult la mine, tocmai acum am umbrit-o. Tocmai acum, tocmai acum când ea se gândește la mine fluier a pagubă. Tocmai acum, tocmai acum când ea e cea mai frumoasă de pe lumea stelelor mele, orbesc. Tocmai acum, tocmai acum când îi simt grația străbătând toate zidurile orașului surzesc. Tocmai acum, tocmai acum când simt că ei îi este dor de mine îmi jignesc prietenii nemaisuportand cât de dor poate să-mi fie de ea. Tocmai acum, tocmai acum când ea își calcă de drag de mine rochia în carouri, eu stau și curat lănci cu benzină că să le azvârl în animale și în vulturi. Tocmai acum, tocmai acum cînd ar fi trebuit să fiu cuprins de o tandră alergare, mă prelungesc în vis de frică de a fi fericit. Tocmai acum, tocmai acum când ea iradiază de lumina inimii ei, citesc despre toate novele și toate stelele explodate și mă lungesc cât cea mai lungă stradă din oraș și mă asfaltez și mă îmbrac în ninsoare și gheață, mai ales în gheață, mai ales în gheață, mai ales în gheață, că ea, scumpă și divină de ea trecând să alunece și să cadă și să-și rănească glezna, pe care, doamne, de atâta vreme nu i-am mai sărutat-o. La urmă urmei, cine are curajul să sărute o glezna dacă ea nu șchioapătă ?!
Comentarii
Ioan, multumesc pentru medicamentul pentru suflet.
Tuturor, sanatate si bucurii!
...
„Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se zice, de aceea, pentru mine iarbă iarbă se spune, de aceea, pentru mine izvorul izvorăște, de aceea, pentru mine viaţa se trăiește”.
“Gând 4
Atunci va fi o poveste scurtă, o confesiune scurtă. Acum două-trei două-amieze, primesc un telefon de la un necunoscut, care era îngrijorat că aș fi bolnav,care era fericit că m-aș fi însănătoșit, mă rog… Și-mi spune un lucru care m-a lăsat așa… nemaipomenit de bucuros. Mi-a spus, zice: ba, poete, zice, nu mor caii când vor câinii. Și-mi spun mie: știi că are dreptate, am spus eu, să știi că omul ăsta are dreptate. Păi nu mor caii când vor câinii! Și, de altfel…”
“Ea
Tocmai acum, tocmai acum
când o iubesc cel mai mult,
tocmai acum am mințit-o.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea ține cel mai mult la mine,
tocmai acum am umbrit-o.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea se gândește la mine
fluier a pagubă.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea e cea mai frumoasă
de pe lumea stelelor mele, orbesc.
Tocmai acum, tocmai acum
când îi simt grația
străbătând toate zidurile orașului
surzesc.
Tocmai acum, tocmai acum
când simt că ei îi este dor de mine
îmi jignesc prietenii nemaisuportand cât de dor poate să-mi fie de ea.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea își calcă de drag de mine rochia în carouri,
eu stau și curat lănci cu benzină
că să le azvârl în animale și în vulturi.
Tocmai acum, tocmai acum
cînd ar fi trebuit să fiu
cuprins de o tandră alergare,
mă prelungesc în vis
de frică de a fi fericit.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea iradiază de lumina inimii ei,
citesc despre toate novele
și toate stelele explodate
și mă lungesc cât cea mai lungă stradă din oraș
și mă asfaltez
și mă îmbrac în ninsoare și gheață,
mai ales în gheață,
mai ales în gheață, mai ales în gheață,
că ea, scumpă și divină de ea
trecând să alunece
și să cadă și să-și rănească glezna,
pe care, doamne,
de atâta vreme nu i-am mai sărutat-o.
La urmă urmei,
cine are curajul să sărute o glezna
dacă ea nu șchioapătă ?!