A fost odată lumea, lumea noastră. Un pământ frumos dar care alerga prea mult, atât de mult încât să-l îngrijoreze pe Kairos însuși, Zeul Timpului.
Din palatul său făcut din ceasuri, privea limbile ceasurilor zurlii, care se învârteau tot mai repede. Ceasurile mai mari reprezentau națiunile, iar cele mai mici, oamenii.
Deși era Zeul Timpului, nu știa ce să facă și era tot mai îngrijorat de soarta umanității.
Așa că a decis să meargă să o caute pe Gea, Zeița Creatoare a Pământului și toate elementele. Când a ajuns la splendida casa, în interiorul unui imes stejar secular, rămase uimit.
Gea s-a așezat sfârșită pe tronul ei, făcut din ramuri, din iederă și trandafiri. Kairos înfricoșat a alergat spre ea și smucind-o i-a spus: “Gea trezește-te! Te rog, răspunde-mi!”
Mama Pământ ardea la cât de cald era, avea febră foarte mare. La spusele prietenului său, a deschis ușor ochii și a strănutat. Atât de multe picături au căzut pe Pământ ca roua, dar nu prevestea nimic bun.
Kairos a întrebat-o ce se întâmplă și Gea a început povestea ei: „Ființele Pamantului, iubite, au pierdut ceva important în graba de a goni repede și mai repede. Sunt bolnavă, mările și râurile mele sunt bolnave, la fel și plantele mele, aerul în sine și săracele mele animale. Dacă oamenii nu vor găsi ceea ce au pierdut, nu voi mai putea repara ceea ce au facut”.
Îngrijorat, Zeul Timpului a întrebat-o: “Ce au pierdut oamenii? “
„Scânteia de lumină din inimile lor. Ajută-i, te rog, înainte să fie prea târziu! “ au fost ultimele cuvinte pe care Gea a reușit să le șoptească înainte de a cădea întrun somn adânc.
-->
Comentarii
Ioan, multumesc . Foarte frumoasa povestirea.
(Autoare: Valentina Bruno)
Scântei de lumină
Din palatul său făcut din ceasuri, privea limbile ceasurilor zurlii, care se învârteau tot mai repede. Ceasurile mai mari reprezentau națiunile, iar cele mai mici, oamenii.
Deși era Zeul Timpului, nu știa ce să facă și era tot mai îngrijorat de soarta umanității.
Așa că a decis să meargă să o caute pe Gea, Zeița Creatoare a Pământului și toate elementele. Când a ajuns la splendida casa, în interiorul unui imes stejar secular, rămase uimit.
Gea s-a așezat sfârșită pe tronul ei, făcut din ramuri, din iederă și trandafiri. Kairos înfricoșat a alergat spre ea și smucind-o i-a spus: “Gea trezește-te! Te rog, răspunde-mi!”
Kairos a întrebat-o ce se întâmplă și Gea a început povestea ei: „Ființele Pamantului, iubite, au pierdut ceva important în graba de a goni repede și mai repede. Sunt bolnavă, mările și râurile mele sunt bolnave, la fel și plantele mele, aerul în sine și săracele mele animale. Dacă oamenii nu vor găsi ceea ce au pierdut, nu voi mai putea repara ceea ce au facut”.
Îngrijorat, Zeul Timpului a întrebat-o: “Ce au pierdut oamenii? “
„Scânteia de lumină din inimile lor. Ajută-i, te rog, înainte să fie prea târziu! “ au fost ultimele cuvinte pe care Gea a reușit să le șoptească înainte de a cădea întrun somn adânc.
(continuare la scântei de lumină 2)
(Autoare: Valentina Bruno)
(Desene: Laura Giovanna D'Arienzo)
(Traducere: Dott.ssa Nicoleta Maria Popa)