Am răspuns unei sugestii prezentate pe aici şi am "marcat" prin consemnare monumentul zilei. Este însă cam peste mână să mai posteze cineva după ce dl. Victor vine cu postarea de confirmare a monumentului.
Pe de o parte nu ştiu dacă dumnealui mai citeşte "după" comentariile (misterul a fost până la consemnarea dânsului) iar pe de altă parte când informaţiile din online sunt sărace practic nu mai ai ce să spui, eventual să vii cu un subiect adiacent...
Şi mai e chestie care nu o înţeleg: dacă într-un răspuns sunt deja prezentate o serie de informaţii, următoarele, chiar şi ale dlui Bivolu, le pot relua? Cî am observat că s-a criticat acest aspect, dar s-a perpetuat... În imaginea de mai sus este într-adevăr acelaşi conţinut ca la alţi respondenţi, dar sursa de preluare e diferită...
Sunt de părere că actuala formulă e cea mai "nefericită" din cele posibile, dovadă că lumea, orgolioasă sau nu, nu mai prezintă interes...
Victor Bivolu > Marin Anghelescuiulie 13, 2022 11:36
IDEEA E DACA AVEM CEVA NOU DE ADUS SĂ ADUCEM, O INFORMATIE SUPLIMENTARĂ CAT DE MICA, DAC NU, NU ARE SENS.
DUPĂ CE S-A DESCOPERIT MONUMENTUL DE ALTCINEVA CRED POT POSTA SI DE LA MINE NOUTATI.
EU REDACTEZ POSTAREA MEA, PE CÂT POSIBIL CU DIACRITIECE, ȘI ACEASTA POATE FI FOLOSITA LA REALIZAREA LUCRARII PROPUSE DE D-L MUNTEANU, FARA CA EU SA-MI ABROG DREPT DE AUTOR.
Un comentariu adiţional, o observaţie mai tristă: nu vreau să cred că uniifoşţi concurenţi la Să ne cunoaştem ţara, retrăgndu-se din motivele lor dau dreptate celor care contestau câteceva.
Acum nu mai avem ca motivaţie "concurenţa" - poate doar întâietatea comentariului (văd ca azi Ivan "m-a copiat" ca timp, cred că e posibil aşa ceva, fiiind oarecum la antipozi) - nu mai văd esenţa unor declaraţii că participă din dragoste pentru subiect, fără vreo pretenţie. Pentru mine cei care au continuat demersul remarcabil al lui Victor au dovedit adevărata pasiune pentru acest demers. Din păcate acelaşi fenomen l-am observat şi la forumul Rodicăi, a dispărut cumva interesul, acum că nu se mai "concurează".
Dar uneori aparanţele pot fi ânşelătoare... atât îmi permit să spun acum. Eu îi aştept pe recenţii foşti concurenţi, dar şi pe cei mai vechi - care ne citesc, ne urmăresc, dar nu mai "participă" lângă noi (din păcate unul dintre ei s-a dus la cele veşnice) - îi aştept să împodobească acest forum cu ceea ce ei găsesc util pe internet. Am nai făcut cândva, mai demult acest demers, se pare că şi atunci, ca şi acum în zadar.
Poate uneori nu răspund, nu comentez (sunt motive obiective), dar revin cât de repede pot, chiar dacă a răspunde de pe telefon mi-e mie mai greu.
Monumentul (statuia) închinată domnitorului muntean Barbu Dimitrie Știrbey poate fi admirată și astăzi în Parcul Zăvoi, din municipiul Râmnicu Vâlcea, deși niciodată nu a fost oficial inaugurată. Executată între anii 1912 – 1914, ea reprezintă bustul domnitorului în uniformă militară, într-un ansamblu dominat de trupul unei femei în planul de deasupra şi de un bărbat ce-şi odihneşte braţele pe trunchiul necioplit din piatră, într-un gest de pietate şi durere. Statuia este executatată în genul convenţional al epocii. Autorul, profesorul şi sculptorul vâlcean Constantin G. Mihăilescu, mort prea devreme, în anul 1928, nu a primit nici o răsplată pentru truda sa, statuia, caz unic în istoria urbei, rămânând până astăzi neinaugurată.
.Barbu Dimitrie Știrbei a fost domn al Țării Românești în perioadele iunie 1849 – 29 octombrie 1853 și 5 octombrie 1854 – 25 iunie 1856. El s-a născut la Craiova în august 1799 și a decedat la Nisa, Franța, la data de 12 aprilie 1869, fiind descendent direct al domnului Constantin Brâncoveanu. A fost fratele domnitorului Gheorghe Bibescu (fiul lui Dimitrie Bibescu și al Ecaterinei Văcărescu), fiind adoptat de unchiul său Barbu C. Știrbey, cu condiția să-i poarte numele. După ce a studiat istoria și științele de stat la Paris, a devenit sub domnia lui Alexandru Dimitrie Ghica vistiernic (director al visteriei). Ulterior a fost titular al minesterelor de interne, culte, justiție și secretarul comisiei de redactare a Regulamentului Organic. În timpul studiilor la Paris, a fost inițiat într-o lojă masonică. Pe tron s-a dovedit a fi un conducător prudent, activ și bun organizator.
În anii 1912 - 1914, municipalitatea ridică în spaţiul larg de la intrare [în parcul Zăvoi] un monument închinat domnitorului Barbu Ştirbei.
Sculptura, executată în genul convenţional al epocii, reprezintă bustul domnitorului în uniformă militară, într-un ansamblu dominat de trupul unei femei în planul de deasupra şi de un bărbat ce-şi odihneşte braţele pe trunchiul necioplit din piatră, într-un gest de pietate şi durere.
Autorul, profesorul şi sculptorul vâlcean Constantin Mihăilescu, mort prea devreme, în anul 1928, nu a primit nici o răsplată pentru truda sa, statuia, caz unic în istoria urbei, rămânând până astăzi neinaugurată.
-->
Răspunsuri
Monumentul Barbu Știrbei în Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea
Am răspuns unei sugestii prezentate pe aici şi am "marcat" prin consemnare monumentul zilei. Este însă cam peste mână să mai posteze cineva după ce dl. Victor vine cu postarea de confirmare a monumentului.
Pe de o parte nu ştiu dacă dumnealui mai citeşte "după" comentariile (misterul a fost până la consemnarea dânsului) iar pe de altă parte când informaţiile din online sunt sărace practic nu mai ai ce să spui, eventual să vii cu un subiect adiacent...
Şi mai e chestie care nu o înţeleg: dacă într-un răspuns sunt deja prezentate o serie de informaţii, următoarele, chiar şi ale dlui Bivolu, le pot relua? Cî am observat că s-a criticat acest aspect, dar s-a perpetuat... În imaginea de mai sus este într-adevăr acelaşi conţinut ca la alţi respondenţi, dar sursa de preluare e diferită...
Sunt de părere că actuala formulă e cea mai "nefericită" din cele posibile, dovadă că lumea, orgolioasă sau nu, nu mai prezintă interes...
IDEEA E DACA AVEM CEVA NOU DE ADUS SĂ ADUCEM, O INFORMATIE SUPLIMENTARĂ CAT DE MICA, DAC NU, NU ARE SENS.
DUPĂ CE S-A DESCOPERIT MONUMENTUL DE ALTCINEVA CRED POT POSTA SI DE LA MINE NOUTATI.
EU REDACTEZ POSTAREA MEA, PE CÂT POSIBIL CU DIACRITIECE, ȘI ACEASTA POATE FI FOLOSITA LA REALIZAREA LUCRARII PROPUSE DE D-L MUNTEANU, FARA CA EU SA-MI ABROG DREPT DE AUTOR.
Un comentariu adiţional, o observaţie mai tristă: nu vreau să cred că uniifoşţi concurenţi la Să ne cunoaştem ţara, retrăgndu-se din motivele lor dau dreptate celor care contestau câteceva.
Acum nu mai avem ca motivaţie "concurenţa" - poate doar întâietatea comentariului (văd ca azi Ivan "m-a copiat" ca timp, cred că e posibil aşa ceva, fiiind oarecum la antipozi) - nu mai văd esenţa unor declaraţii că participă din dragoste pentru subiect, fără vreo pretenţie. Pentru mine cei care au continuat demersul remarcabil al lui Victor au dovedit adevărata pasiune pentru acest demers. Din păcate acelaşi fenomen l-am observat şi la forumul Rodicăi, a dispărut cumva interesul, acum că nu se mai "concurează".
Dar uneori aparanţele pot fi ânşelătoare... atât îmi permit să spun acum. Eu îi aştept pe recenţii foşti concurenţi, dar şi pe cei mai vechi - care ne citesc, ne urmăresc, dar nu mai "participă" lângă noi (din păcate unul dintre ei s-a dus la cele veşnice) - îi aştept să împodobească acest forum cu ceea ce ei găsesc util pe internet. Am nai făcut cândva, mai demult acest demers, se pare că şi atunci, ca şi acum în zadar.
Poate uneori nu răspund, nu comentez (sunt motive obiective), dar revin cât de repede pot, chiar dacă a răspunde de pe telefon mi-e mie mai greu.
Monumentul (statuia) închinată domnitorului muntean Barbu Dimitrie Știrbey poate fi admirată și astăzi în Parcul Zăvoi, din municipiul Râmnicu Vâlcea, deși niciodată nu a fost oficial inaugurată. Executată între anii 1912 – 1914, ea reprezintă bustul domnitorului în uniformă militară, într-un ansamblu dominat de trupul unei femei în planul de deasupra şi de un bărbat ce-şi odihneşte braţele pe trunchiul necioplit din piatră, într-un gest de pietate şi durere. Statuia este executatată în genul convenţional al epocii. Autorul, profesorul şi sculptorul vâlcean Constantin G. Mihăilescu, mort prea devreme, în anul 1928, nu a primit nici o răsplată pentru truda sa, statuia, caz unic în istoria urbei, rămânând până astăzi neinaugurată.
.Barbu Dimitrie Știrbei a fost domn al Țării Românești în perioadele iunie 1849 – 29 octombrie 1853 și 5 octombrie 1854 – 25 iunie 1856. El s-a născut la Craiova în august 1799 și a decedat la Nisa, Franța, la data de 12 aprilie 1869, fiind descendent direct al domnului Constantin Brâncoveanu. A fost fratele domnitorului Gheorghe Bibescu (fiul lui Dimitrie Bibescu și al Ecaterinei Văcărescu), fiind adoptat de unchiul său Barbu C. Știrbey, cu condiția să-i poarte numele. După ce a studiat istoria și științele de stat la Paris, a devenit sub domnia lui Alexandru Dimitrie Ghica vistiernic (director al visteriei). Ulterior a fost titular al minesterelor de interne, culte, justiție și secretarul comisiei de redactare a Regulamentului Organic. În timpul studiilor la Paris, a fost inițiat într-o lojă masonică. Pe tron s-a dovedit a fi un conducător prudent, activ și bun organizator.
Monumentul închinat domnitorului Barbu Ştirbei, parcul Zăvoi
În anii 1912 - 1914, municipalitatea ridică în spaţiul larg de la intrare [în parcul Zăvoi] un monument închinat domnitorului Barbu Ştirbei.
Sculptura, executată în genul convenţional al epocii, reprezintă bustul domnitorului în uniformă militară, într-un ansamblu dominat de trupul unei femei în planul de deasupra şi de un bărbat ce-şi odihneşte braţele pe trunchiul necioplit din piatră, într-un gest de pietate şi durere.
Autorul, profesorul şi sculptorul vâlcean Constantin Mihăilescu, mort prea devreme, în anul 1928, nu a primit nici o răsplată pentru truda sa, statuia, caz unic în istoria urbei, rămânând până astăzi neinaugurată.
Monumentul lui Barbu Ştirbei din Râmnicu Vâlcea, 1912-1914