Cu părul nins, cu ochii mici
Şi calzi de duioşie,
Aieve parc-o văd aici
Icoana firavei bunici
Din frageda-mi pruncie.
Torcea, torcea, fus după fus,
Din zori şi pînă-n seară ;
Cu furca-n brîu, cu gîndul dus,
Era frumoasă de nespus
În portu-i de la ţară...
Căta la noi aşa de blînd,
Senină şi tăcută ;
Doar suspina din cînd în cînd
La amintirea vreunui gînd
Din viaţa ei trecută.
De cîte ori priveam la ea,
Cu dor mi-aduc aminte
Sfiala ce mă cuprindea
Asemuind-o-n mintea mea
Duminecii preasfinte...
Acest răspuns a fost șters.
★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –
Comentarii
de Ştefan Octavian Iosif
Cu părul nins, cu ochii mici
Şi calzi de duioşie,
Aieve parc-o văd aici
Icoana firavei bunici
Din frageda-mi pruncie.
Torcea, torcea, fus după fus,
Din zori şi pînă-n seară ;
Cu furca-n brîu, cu gîndul dus,
Era frumoasă de nespus
În portu-i de la ţară...
Căta la noi aşa de blînd,
Senină şi tăcută ;
Doar suspina din cînd în cînd
La amintirea vreunui gînd
Din viaţa ei trecută.
De cîte ori priveam la ea,
Cu dor mi-aduc aminte
Sfiala ce mă cuprindea
Asemuind-o-n mintea mea
Duminecii preasfinte...