IRINA LUCIA MIHALCA - Peisajul pictat în câmpia din noi

Vizualizări: 13
Obțineți codul de încorporare
creatie video: Angela IosifIrina Lucia Mihalca - Peisajul pictat în câmpia din noiPriveşti în oglinda câmpiei din noi,priveştişi continui obosit drumul,- fără să ai voiesă atingi pământul şi nici stelele -prin lumi îndepărtate,în disperări,prin umbrele luminii lunii,în tăcute abisuri, în surde dureri,în sângele devenit gând, apoi cuvânt.Umbre de nelinişti au crescut în tine,ţi-au acoperit, unul dupa altul,toate ungherele trupului, dar şi bucuria care-ţi urma,- tremurul fiecarei celule, misterul, dorinţa -un culoar din nesfârşitul labirintprin care-alergai din ce în ce mai tare,ştiai că oricare alee te va duce,prin adâncul ochilor ei,tot în centru, la ea,chiar dacă voiai să le parcurgi pe toate.Stai şi priveşte în jurul tău! Priveştedistanţa din inima ta,revino la tine şi compară drumul parcurs,De la tine la tine, până la noi şi-napoi. Priveşte!În adâncul tău, în adevărul luminii tale:Au fost zile şi luni, au fost ani...A fost primăvara lunilor de mai,dar şi canicula lunilor de vară, cu furtunileşi ploile torenţialece ne-aplecau copacii până la pământ,când totul se-ntuneca, în sunetul tunetelor,iar dacă mi-ai fi prins mâna aş fi tresărit,la fiecare fulger,cuibărindu-mă la pieptul tău.A fost toamna, cu galbenul ei suspin,în care priveaimarea şi pescăruşii, copaciişi zilele scuturate în aromele serii,prin visele risipite din sărutul dimineţii,pe un drum întins,până la soare, dincolo de nori.A fost iarna viscolului din ferestrele noastreşi a mai fost ceva, a fost viaţaprin care-am trecut împreună, clipă de clipă!Mai târziu a venit altceva. Fără regrete,poate că este în legea firii,poate că n-am ştiut, poate că altfel nu se putea,- o lege a creşterii şi-a descreşterii -Ne-a mai rămas doar acest timp să-l trăim,Este puţin, mult, contează, oare?! Uită-te în jur,coboară în tine şi priveşte,în lumina strivită sub geană,dinăuntru în afară, tot ce-am parcurs,în cercul fiecărei clipe,picătura de rouă dintre cer şi pământ,viaţă noastră aşa cum a fost,singura noastră viaţă.Nu avem nevoie de trecut,noi ce ne uităm la viitor şi ne ardem pe clipă!

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –
-->