~ Amintirile zilei* ~
Foto: S-a instalat oficial starea de război între România și Imperiul Otoman – Prima șarjă de artilerie în Războiul de Independență
1459 – Primele represalii ale domnitorului Vlad Țepeș împotriva negustorilor sași
Incursiunile pe care le făcea Vlad împotriva sașilor din Transilvania erau atât represalii pentru nesocotirea legilor sale, cât și acte de protecționism menite să promoveze activitățile comerciale din Țara Românească. Raporturile încordate dintre Vlad Țepeș și negustorii sași se explică prin faptul că, fiind meșteșugari vestiți, ei beneficiaseră întotdeauna de privilegiile domnitorului, iar când Vlad a inițiat o politica de protecție și pentru negustorii din Țara Româneasca, sașii s-au răzvrătit. Complotau, mai pe față, mai pe ascuns, să-l alunge de la domnie, susțineau alți pretendenți la tron, au creat și difuzat în Europa o mulțime de legende defăimătoare despre „Dracula”.
Vlad Țepeș luând masa printre țepe. Gravură germană pe lemn
Vlad Țepeș nu a pregetat să instituie cea mai autoritară domnie din Țările Române de pană atunci și să tragă în țeapă pe toți cei care îi nesocoteau autoritatea. Cronicile timpului spun ca Țepeș a strâns în ziua de Paște a anului 1459 câteva sute de negustori brașoveni – 43 au fost trași în țeapă, iar Țepeș a luat masa printre țepele în care aceștia agonizau. Alți 300 ar fi fost arși de vii. După Paște, oștile muntene au năvălit în Transilvania, atacând ținutul Sibiului, apoi al Bârsei, prăpădind și arzând numeroase sate.
1600 – Scrisoarea Papei Clement al VIII-lea către Mihai Vitezul
Așa cum spuneam și ieri, datorită influenței sale tot mai mari și a faptelor de arme de un imens ajutor pentru Europa Creștină, 
Mihai Viteazul a intrat și în atenția Papalității, care i-a condiționânat ajutorul în lupta împotriva turcilor de convertirea lui și a neamului său la catolicism. Prin cele cinci scrisori ale Papei Clement al VIII-lea către Mihai, Voievodul Valahiei, papa îi cere în mod expres, sau subtil, sau chiar îi refuză direct ajutorul cu bani pentru susținerea luptei, fără trecerea la catolicism. A treia scrisoare a papei a fost trimisă la 29 aprilie 1600:
„Iubitului fiu, nobilului bărbat Mihai, Principele Valahiei
Iubite fiu și nobil bărbat, mîntuire și binecuvântare apostolică. Scrisoarea pe care Domnia ta ne-ai trimis-o în trecuta lună februarie și în care arăți osebita rîvnă întru ajutorarea creștinătății împotriva turcilor, vrăjmași comuni și atât de cruzi, ne-a fost foarte plăcută și îți lăudăm foarte mult acea noblețe sufletească pe care tu o arăți, precum și statornicia ta; dar scrisoarea ta ne-ar fi fost, desigur, cu mult mai plăcută dacă ne-ar fi vestit despre tine acel lucru pe care, din voință proteguitoare către tine, îl așteptam cu nerăbdare încă de multă vreme și, fără îndoială, dorim să fi ascultat de sfatul cel bun ca, lepădând orice schismă și orice greșeli, să primești cu toată inima unirea cu Biserica Catolică și Apostolică pe care Dumnezeu, Tatăl Îndurării, a voit să o păstorim noi, nevrednicul, care, deși nu-i stăm alături prin merite, avem locul și puterea Preafericitului Petru, întîiul între apostoli, pe care Domnul Hristos l-a rînduit mai-marele întregii sale biserici și păstor al tuturor oilor sale și cel mai mare propovăduitor al său. Iar nouă ne este de ajutor și ne face plăcere să nădăjduim că se va întâmpla aceasta: că, cu voia Domnului, te vei alătura nouă în legătura credinței unite și a iubirii de aproape și că, întru nădejdea chemării noastre, vei fi vlăstar al bisericii propovăduitoare și parte din trupul nostru și cu adevărat fiu al nostru iubit întru Hristos, așa cum sunt și ceilalți principi catolici care recunosc și cinstesc biserica romană drept maică și povățuitoare a tuturor bisericilor. Nu se poate spune că este ceva mai de trebuință pentru mîntuirea sufletului tău, ceva mai de seamă pentru o glorie trainică, ceva mai presus pentru folosul deplin, decît această singură hotărâre; de fapt, tu ne ceri să-ți fim de ajutor și printr-un sprijin bănesc; întotdeauna ne-am zorit să ajutăm creștinătatea și n-am nesocotit pe nimeni, dar totuși trecătoarele putințe ale sfîntului Scaun nu sînt atît de mari ca singure să facă față unei asemenea poveri și, împărțite în mai multe locuri, să poată fi îndestulătoare; de aceea, încă de multă vreme ne străduim și ne ocupăm de acestea pe care, dacă Dumnezeu, cu binecuvîntarea sa, ne va îngădui, după cum nădăjduim, să le împlinim, atunci, unindu-se forțele mai multora și rînduindu-se și împărțindu-ne poverile, nu va fi greu să le sprijinim pe celelalte și să purcedem la alte fapte strălucite, iar ție, care, după cum speri, pui la cale lucruri mari, să-ți venim la vreme într-ajutor. Între timp, tu, așa cum stă bine unui viteaz, păstrează-ți tăria statorniciei sufletești împotriva înverșunaților vrăjmași și, mai ales, respectă cu toată rîvna tratatul de sinceră prietenie prin care te-ai legat de fiul nostru preaiubit, Rudolf, împărat ales, să nu cumva să îngădui ca prin vreo altă înțelegere să fii abătut de la acea prietenie, căci acest lucru este vrednic de tine și te umple de slavă și, după cum înțelegi tu, în marea ta înțelepciune, este cel mai potrivit pentru mai trainicele temeiuri ale folosului comun. Iar Dumnezeu să-ți lumineze din plin gândul tău cu strălucirea întregii milostiviri și a luminării dumnezeiești, așa încît să nu-ți rămînă nicio umbră în cuget, iar noi și toți principii catolici să ne bucurăm pe deplin de adevărata unire a bisericii tale cu biserica romană, fără de care nu există mîntuire. Dată la Roma, la Sfîntul Petru, întărită cu inelul Pescarului*, în ziua de 29 aprilie anul 1600, în al nouălea an al Pontificatului Nostru”.
1818 – Așezământul obrazovaniei oblastiei Basarabiei
La 29 aprilie 1818, la Chișinău (Basarabia țaristă) împăratul rus Alexandru I a sancționat un nou regulament de administrare a Basarabiei cunoscut sub denumirea Așezământul obrazovaniei oblastiei Basarabiei (Așezământul constituirii regiunii Basarabia). Legea organică pentru administrarea provinciei Basarabia (o constituție) a fost elaborată în limbile română și rusă. Conform acestei legi s-au menținut vechile drepturi ale tuturor claselor sociale. Boierii, pe lângă vechile privilegii, au primit drepturile și avantajele nobilimii rusești. Judecata civilă se făcea în română iar cea penală în rusă și română. Jalbele la guvernatori se puteau face în română și în greacă. Partea rea a Legii a fost înlesnirea colonizării Basarabiei care s-a observat mai ales pe teritoriile mai puțin populate de băștinași, precum era Bugeacul (Basarabia istorică). Paralel cu coloniștii au fost așezați în Basarabia și militarii în retragere împreună cu familiile lor, fiind scutiți pe viață de plata datoriilor către stat.
Mai mult: Așezământul obrazovaniei (organizării) oblastei Basarabiei, Chișinău, 1818 [Tipărituri vechi românești]
1866 – Principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a acceptat Domnia României
Sfătuit de cancelarul Otto Bismarck al Prusiei să pună puterile garante în fața faptului împlinit, încurajat de împăratul Napoleon al III-lea al Franței și cu aprobarea tacită a regelui Wilhelm al Prusiei, Prințul Carol s-a hotărât să accepte domnia în România, sub numele Carol I al României.
1868 – S-a înființat la București Societatea Filarmonică Română
Etapele premergătoare constituirii societății se datorează lui Eduard Wachmann, care a construit o orchestră cu circa 30 de instrumentiști, cu care a dat câteva concerte, a căutat toate căile pentru procurarea fondurilor, a înaintat Regelui Carol I memorii pentru înființarea unei orchestre filarmonice… „Actul de naștere“ al Societății Filarmonica Română sub oblăduirea Societății Atheneului Român s-a semnat în prezența a 54 de membri fondatori.
Expunerea de motive preciza că scopul noii înjghebări este „dezvoltarea și propagarea gustului uneia din cele mai frumoase și ideale dintre arte, Muzica, și a societății noastre, distracțiune mai nobilă care să-l repauzeze și, în același timp, să-l înalțe și să-l înnobileze pe om, spre a contribui la înălțarea estetică a națiunii“. Primul director a fost Eduard Wachmann. Primul concert a avut loc în 15 decembrie același an, sub bagheta inițiatorului său. Este instituția muzicală reprezentativă a României, denumită din 1955 Filarmonica „George Enescu”.
1868 – Căderea Guvernului Ștefan Golescu
Consiliu de miniștri radical prezidat de Ștefan Golescu care a guvernat România în perioada 17 august 1867–29 aprilie 1868. Activitatea cabinetului a fost obstrucționată de disputele cu opoziția; depunerea unui proiect de lege prin care evreilor le era interzisă luarea în arendă a imobilelor a deteriorat poziția externă a statului român; la presiunea Puterilor Garante, primul ministru și-a depus mandatul.
1877 – S-a instalat oficial starea de război între România și Imperiul Otoman
Imperiul Otoman a reacționat la acțiunile politice și militare ale românilor, luând o serie de măsuri: suspendarea diplomaților români de la Constantinopol, sechestrarea de nave românești încărcate cu cereale, bombardarea porturilor române de la Dunăre, atacarea pichetelor de frontieră ș.a. În această situație, ministrul de război român Alexandru Cernat a ordonat trupelor române să riposteze ferm față de orice tentativă otomană de traversare a Dunării. Camera Deputaților a votat o moțiune prin care au fost declarate rupte toate legăturile României cu Imperiul Otoman, căruia țara noastră i-a declarat în mod oficial război, la 29 aprilie/11 mai. A doua zi, Senatul a votat o moțiune similară.
După declararea stării de razboi, turcii au organizat bande înarmate care terorizau populația din preajma Dunării. Ca represalii s-a executat un puternic bombardament de artilerie asupra Ghecetului, care a fost incendiat.
1878 – A încetat din viață Dimitrie Petrino (1838, Rujnița, Soroca, Moldova – 29 aprilie 1878, București)
Poet elegiac, jurnalist și traducător (a tradus din poeziile lui Goethe, Heine, Hugo și Lenau); reținut de istoria literaturii mai ales ca inamic și detractor al poetului Mihai Eminescu; membru corespondent al Academiei Române
1888 – S-a născut Gheorghe N. Leon
29 aprilie 1888, Iași – după 1955, închisoarea Sighet
Economist, profesor universitar, om politic liberal. A studiat la Universitatea din Jena (Germania), unde a obținut și Doctoratul în Economie. În 1916 s-a reîntors în țară, s-a căsătorit cu Viorica Chirițescu, a fost profesor la Facultatea de Drept din Cluj, Catedra de finanțe și statistică, apoi profesor de Finanțe și statistică la Facultatea de Drept a Universității din București, fiind și președinte al Institutului de Științe Economice și Financiare a Facultății de Drept. Împreună cu Victor Slăvescu a fost director și proprietar al revistei Analele economice și statistice, unde a publicat numeroase dintre studiile sale. Pe plan politic s-a remarcat ca deputat în Parlamentul României, subsecretar de stat în Ministerul Industriei și Comerțului, a îndeplinit simultan funcția de ministru al Economiei și ministru ad-interim la Finanțe, Agricultură și Domenii, Coordonare și Planificare în Guvernul Ion Gigurtu. A fost două luni ministru al Economiei în guvernul Ion Antonescu, a demisionat din funcție, reluând activitatea la catedră. A fost viceguvernator al Băncii Naționale Române, membru în consiliul de administrație al societății Rogifer (deținută de Malaxa) și membru în consiliul de administrație ale Radiodifuziunii Române, ulterior la Curtea de Conturi din București. În 1946, odată cu instaurarea regimului comunist, a fost arestat și judecat împreună cu membrii guvernului Gigurtu în Procesul Criminalilor de Război. A fost condamnat la închisoare pe viață și internat la Sighet, unde a stat până în 1955, când închisoarea a fost dezafectată. Este nesigur dacă a murit la Sighet sau dacă a fost transferat la închisoarea de la Râmnicu Sărat, însă după acest an nu se mai știe nimic concret despre soarta lui.
1890 – S-a născut Hans Otto Roth
29 aprilie 1890, Sighișoara – 1 aprilie 1953, închisoarea Ghencea, București
Om politic care a reprezentat comunitatea sașilor din Transilvania. A studiat Dreptul la Budapesta, Viena, Berlin și Zürich. În 1918, în calitate de secretar al Comitetului Central Săsesc a susținut aderarea sașilor la unirea Transilvaniei cu România și a făcut parte din delegația care a predat Guvernului român și Regelui Ferdinand I al României hotărârea adunării reprezentanților sași de la Mediaș din 8 ianuarie 1919, care proclamaseră unirea „poporului sas din Transilvania” cu Regatul României. A fost ales de zece ori deputat în Parlamentul României (1919–1938), iar din anul 1932 a condus grupul parlamentar al Partidului German din România, iar Curtea de Casație l-a proclamat, în anul 1938, senator pe viață. Totodată, a fost președinte al Casei Generale de Economii din Sibiu (Hermannstädter Allgemeine Sparkasse), președinte al consiliului de administrație al Uzinei Electrice din Sibiu, precum și prim-epitrop al Bisericii Evanghelice de Confesiune Augustană din România. 
A fost un jurist eminent, un foarte bun cunoscător al situației minorităților naționale europene, fiind, între anii 1932–1934 președinte al Uniunii Grupurilor Etnice Germane din Europa. În această calitate, a solicitat o audiență lui Adolf Hitler, în cadrul căreia a protestat împotriva politicii antievreiești germane, arătând că felul în care erau tratați evreii în Germania va avea repercusiuni directe asupra situației minorităților germane în Europa. Convingerile sale politice, de orientare creștin-liberală, l-au plasat în opoziție față de conducerea nazistă a Grupului Etnic German din România, fiind exclus din această organizație etnică, după ce refuzase și oferta lui Antonescu de a prelua conducerea Ministerului Justiției sau a Ministerului Instrucțiunii. Imediat după 23 august 1944, Roth a adresat un apel în care le cerea minoritarilor sași și șvabi să nu părăsească România și să aibă un comportament loial față de statul român, făcând un rechizitoriu aspru nazismului, condamnând politica de transformare a Grupului etnic german în coloana a cincea a Reichului. Demersurile sale n-au avut succes: deportarea a 70.000 de etnici germani în URSS și exproprierea totală a țăranilor șvabi și sași neputând fi împiedicate. A fost arestat în 1952 de către autoritățile comuniste și a murit într-o închisoare stalinistă.
1899 – A încetat din viață George Assaky (1 ianuarie 1855, Iași – 29 aprilie 1899, București)
Medic, unul dintre primii chirurgi români care au introdus principii moderne de asepsie și antisepsie, precursor al neurochirurgiei moderne, membru corespondent al Academiei Române
Ziua veteranilor de război
Marcată anual, începând din 2008, în semn de recunoaștere a meritelor veteranilor de război pentru apărarea independenței, suveranității, integrității teritoriale și a intereselor României.
1902 – Titlul de Veteran de război a fost recunoscut pentru prima dată
La 29 aprilie 1902 Regele Carol I a promulgat, la solicitarea supraviețuitorilor războiului de Independență (1877–1878), Înaltul Decret prin care a fost instituit pentru prima dată titlul de „veteran de război”, în conformitate cu Convenția Statelor Europene de la Geneva, în onoarea ostașilor care au luptat în acest război.
La articolul 2, Înaltul Decret Regal prevedea: „Pentru ca fiecărui ostaș veteran să i se asigure liniștea și ocupațiunea pentru restul de viață, i se vor pune la dispoziție cele necesare în acest scop, ca stimulent pentru generațiile viitoare”. Astfel, participanților la războiul de Independență li s-au asigurat, pe lângă acest onorant statut, mijloace pentru un trai decent și diferite înlesniri, în semn de recunoaștere a sacrificiilor lor pe câmpul de luptă. În Războiul de Independență s-au sacrificat 10.000 de ostași din cei peste 58.000, care au constituit Armata de Operații.
1918 – A încetat din viață Barbu Ștefănescu Delavrancea (11 aprilie 1858, București – 29 aprilie 1918, Iași)
Scriitor, dramaturg, orator și avocat; om politic, ministru de mai multe ori; primar al Capitalei; membru al Academiei Române
1920 – S-a înființat Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale
A fost înființat prin Decretul-Lege nr. 1327/29 martie 1920 și a funcționat în baza Legii pentru organizarea Ministerului Muncii și Ocrotirilor Sociale din 29 aprilie 1920, având ca scop pregătirea, aplicarea și supravegherea aplicării tuturor legilor și regulamentelor referitoare la asigurările sociale, ocrotirea și organizarea muncii, cooperarea orășenească, asistența socială, precum și a oricăror alte legi și regulamente referitoare la ocrotirea socială.
1925 – S-a născut Alexandru Timotin
29 aprilie 1925, Iași – 4 iunie 2007, București
Inginer, membru titular (din 1999) al Academiei Române. A absolvit în 1949 Facultatea de Electrotehnică a Politehnicii din București, în ultimul an participând la cursuri de specializare în tehnica radioului organizate de Societatea Română de Radiodifuziune. În 1958, a obținut titlul de Doctor în Științe cu teza Proprietățile dinamice ale câmpului electromagnetic macroscopic în medii oarecare, ulterior devenind Doctor Docent (1974). A lucrat la Societatea Română de Radiodifuziune, în paralel fiind asistent la catedra de Măsurări electrice a Facultății de Electrotehnică din Politehnica București. Din 1953 s-a format echipa Remus Răduleț (șeful Catedrei de Electrotehnică)–Alexandru Timotin–Andrei Țugulea, care a avut un rol important la dezvoltarea școlii românești de electrotehnică. A avansat treptele unei cariere didactice la Facultatea de Electrotehnică, de la asistent la profesor, a fost cercetător la Institutul de Energetică al Academiei Române și Președinte al Departamentului cu predarea în limbi străine al Politehnicii. A fost distins cu Ordinul Meritul Științific (1966), titlul de Ofițer al Ordinului Palmes Académiques (1993), Premiul „Traian Vuia” (1964, 1968) al Academiei Române (împreună cu Acad. Remus Răduleț), Ordinul Național Pentru Merit în grad de Ofițer (2000).
1927 – S-a născut Virgil Cândea
29 aprilie 1927, Focșani – 16 februarie 2007, București
Istoric al culturii, membru al Uniunii Scriitorilor din 1971, membru titular (din 1993) al Academiei Române. A studiat la Facultatea de Drept (1945–1949) a Universității București și, în paralel, la Facultatea de Filosofie, Secția Clasică și Institutul Teologic Universitar. A devenit Doctor în Filosofie în 1970 cu teza Filosofia lui Dimitrie Cantemir. A lucrat la Biblioteca Academiei, la Oficiul Național de Turism Carpați, a fost director al Secretariatului Asociației Internaționale de Studii Sud-Est Europene (1963–1968), director științific al Asociației de Drept Internațional și Relații Internaționale (1965–1968) și redactor al revistei acesteia. Din operele sale: Introducere în documentarea științifică, Pagini din trecutul diplomației românești.
1928 – Monumentul lui Ștefan cel Mare de la Chișinău
Monument închinat domnului moldovean Ștefan cel Mare, realizat în perioada 1925–1928 de sculptorul Alexandru
Plămădeală și amplasat în Parcul Ștefan cel Mare din Chișinău. A fost turnat la București, la turnătoria lui Rîșcanu, în anul 1927, din bronz provenit de la 6 tunuri mari, capturate de la otomani în timpul războiului de Independență.
A fost inaugurat la 29 aprilie 1928, la a 10-a aniversare a unirii Basarabiei cu România, montat pe un soclu din piatră extrasă din cariera de la Cosăuți, proiectat de E.A. Bernardazzi, arhitectul orașului Chișinău, și de inginerul G.A. Levițchi.
1931 – S-a născut Ilie Tănăsache
29 aprilie 1931, Independența, Galați – 4 octombrie 2021
Prozator, scenarist și publicist. A urmat Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic din Galați și Facultatea de Ziaristică din București. A fost reporter, șef de secție și redactor șef adjunct la ziarul Viața Nouă din Galați, de unde s-a transferat secretar literar la Teatrul Dramatic din oraș. Din 1969, a devenit redactor publicist comentator la Scînteia, după 1989, a lucrat la Adevărul, săptămânalele Parlamentul, Actualitatea medicală, fiind și redactor șef al Editurii Doris București. A debutat în Scînteia tineretului, cu schița Cafeaua (1956), cu o prezentare de Ion Brad. Debutul editorial a fost cu volumul de schițe și povestiri, Prin parbriz râdea o fată (1962). A colaborat la Iașul literar, Cronica, Luceafărul, Tribuna, România literară etc. A publicat romane și povestiri: Timpul fără cusur, Ape fără maluri, Înaintea ultimei căderi, Ziua a început la amiază, Mâine, cu mare dragoste, Sudul speranțelor, Un mincinos în plus, Țărmul tandreței; volume pentru copii: Bomba din fort, Azor cel verde, Amiralul și pirații, Cu tata la volan; romane polițiste: Palmyra cere rendez-vous, Doria, oprește-te!; sau volume de publicistică: Altitudinea curajului, Duminica era ziua mea de plâns, Operațiunea Metrou. A mai scris scenariul filmului Așteptând un tren, regizat de M. Veroiu (1982), fiind coscenarist și la filmul artistic Lansarea (1984, regia de D. Necșulea, Premiul Interteleviziunii la Festivalul Internațional al Filmului pentru TV).
1935 – S-a născut Vasile Vetișanu
29 aprilie 1935 – 1 decembrie 2012, Șimleu Silvaniei
Scriitor, om politic. A fost absolvent al Facultății de Filosofie din București, Doctor în Filosofie și cercetător științific. Din anul 1990 a fost director al Institutului de Etnografie și Folclor al Academiei Române. A fost senator în legislatura 1992–1996 și deputat în legislatura 1996–2000, ales în județul Satu Mare pe listele PNȚCD.
1936 – S-a născut Gheorghe Tomozei
29 aprilie 1936, București – 31 martie 1997, București
Poet și eseist, redactor. A urmat cursurile Școlii de literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu”, avându-i colegi pe Fănuș Neagu și Nicolae Labiș. A debutat literar în anul 1953 în revista Tînărul scriitor cu poezie, iar în anul 1957 a debutat cu volumul Pasărea albastră. A fost redactor la revistele Cinema, Tînărul scriitor, Argeș și la Almanahul Scriitorilor, editat de Asociația Scriitorilor din București. Marcat toată viața de mari prietenii literare, cu Nicolae Labiș sau Nichita Stănescu, a publicat în memoria acestora volume de amintiri și albume memoriale, precum Urmele poetului Labiș. Din opera sa: Pasărea albastră, Fântâna culorilor, Cântece de toamnă mică, Poezii de dragoste, Mașinării romantice, Războiul de treizeci de ani între dulăi si motani, Focul hrănit cu mere, Un poet din Tibet etc.
1939 – A încetat din viață Petre Iorgulescu-Yor (24 ianuarie 1890, Râmnicu Sărat – 29 aprilie 1939, Cluj)
Pictor peisagist romantic; un important colorist al perioadei interbelice
1940 – S-a născut Ștefan Staicu
29 Aprilie 1940, Popoviceni–Goicea, Dolj
Inginer mecanic și profesor, specialist în aerodinamică și mecanica roboților, membru corespondent (din 2016) al Academiei Române. În 1963 a absolvit Facultatea de Mecanică (secția Construcții de Aviație) la Universitatea Politehnica din București. A devenit Doctor Inginer, specialitatea Aerodinamică (1969), cu teza Contribuții la teoria aripilor în regim supersonic cu separația curentului la bordurile de atac. A urmat o carieră didactică la Universitatea Politehnica din București: preparator la Catedra de Aviație, asistent la Catedra de Mecanică, șef de lucrări la Catedra de Mecanică, conferențiar, profesor la Departamentul de Mecanică, Facultatea de Ingineria Sistemelor Biotehnice și la Facultatea de Inginerie în limbi străine (Filiera franceză), conducător de doctorat în specialitatea Inginerie mecanică, profesor consultant, profesor universitar emerit (2012). Între 1974–1979 a fost maitre assistant, maitre de conferences la Institut des Sciences exactes (Departement de Physique), Universite d’Oran, Algerie. A fost membru în Comitetul științific al revistei Romanian Journal of Technical Sciences – Applied Mechanics a Academiei Române, membru în Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU), președinte al Comisiei de Inginerie mecanică, mecatronică și robotică, membru al Societății Române de Robotică, membru corespondent al Academiei Româno-Americane de Arte și Științe (2002).
1941 – S-a născut Mircea Veroiu
29 aprilie 1941, Târgu Jiu – 26 decembrie 1997, București
Actor, scenarist și regizor de film. A urmat Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, pe care l-a absolvit în 1970. În anii ’70 s-a impus printre cei mai apreciați regizori din generația sa. A abordat subiecte variate și, dând dovadă de tact în relația cu organele de cenzură, a putut produce, în medie, un film pe an. Spre mijlocul deceniului a devenit tot mai interesat de genul western, urmărind în paralel evoluția așa-numitelor western spaghetti (produse în Italia și Spania); a participat la conturarea genului „ostern” (replica țărilor din „Blocul de Est”), atât în calitate de regizor, cât și ca actor. După succesul filmului Adela (Premiul cel mare la Festivalul de Film de la San Remo, 1985), s-a stabilit în Franța, la Paris (1986); lumea filmului francez nu i-a oferit însă primirea sperată. După 1989, a revenit în țară, în 1994 fiind numit directorul Studioului de Creație Profilm. Dintre filmele sale: Nunta de piatră, Duhul aurului, Artista, dolarii și ardelenii, Adela, Craii de Curtea Veche, Femeia în roșu.
Artista, dolarii si ardelenii (1980)
1947 – A încetat din viață Gheorghe Ciuhandu (23 aprilie 1875, Roșia, Bihor – 29 aprilie 1947, Vața de Jos, Hunedoara)
Preot și publicist; deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia; membru de onoare al Academiei Române
1950 – Relații diplomatice România – Mongolia
România și Mongolia au stabilit relații diplomatice la nivel de ambasadă. Misiunea diplomatică română la Ulan Bator a fost închisă temporar în 1995, iar cea mongolă la București în 1997.
1951 – S-a născut Bogdan Ulmu
29 aprilie 1951, București – 21 mai 2016, Iași
Regizor de teatru, scriitor, jurnalist de opinie, profesor. A urmat Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București pe care l-a absolvit în 1978. A lucrat ca profesor de Actorie la Școala Populară de Arte din Ploiești, iar din 1980 a început să facă regie de teatru pentru spectacole ținute în București și în alte orașe. În 1990 a devenit membru titular al Uniunii Scriitorilor din România și în 1995 al UNITER. Lector, conferențiar și profesor la universități din București, Timișoara, Iași și Bacău, Ulmu a devenit Doctor în Teatrologie cu teza Caragiale, ludicul, în 1998.
1954 – S-a născut Andrei Mudrea
29 aprilie 1954, Mitocul Vechi, Orhei, Moldova – 15 ianuarie 2022
Pictor și artist plastic român din Republica Moldova, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din Moldova din 1989. A studiat la Școala de Arte Plastice „I. Repin” (actualmente Colegiul Republican de Arte Plastice „Alexandru Plămădeală”) din Chișinău (1969–1973). Din 1975 a lucrat și a studiat pictura în atelierul lui Mihai Grecu. A fost profesor la Școala de Arte Plastice pentru copii din Orhei.În 1978 a debutat cu tablourile Mama și Casa părintească (tehnică mixtă, alb pe alb), iar din 1978 a participat la toate expozițiile organizate de Uniunea Artiștilor Plastici din Moldova. A fost autorul mai multor lucrări de pictură, grafică, sculptură și artă-obiect. A participat la elaborarea Stemei de Stat a Republicii Moldova, fiind autorul și promotorul Stelei cu 8 raze. A fondat și a fost membru al Grupului Zece. Creația sa face parte dintre operele de referință și de avangardă artistică din Republica Moldova. A fost membru al Comitetului de Conducere al Uniunii Artiștilor Plastici, director al Centrului Expozițional „Constantin Brâncuși” al UAP, membru al Asociației Internaționale a Artiștilor Plastici Profesioniști (AIAP) a UNESCO. Din 1985 a devenit liber profesionist. În 2001 i s-a conferit titlul onorific Maestru Emerit al Artei.
Imagini: Dr. Ioana Ciodaru-Ceaușescu – Andrei Mudrea, un rătăcitor prin împărăția frumosului
1955 – A încetat din viață Daniel Danielopolu (12/245 aprilie 1884, București – 29 aprilie 1955, București)
Medic, fiziolog și farmacolog; profesor universitar la facultatea de medicină din București; membru de onoare al Academiei Române
1956 – S-a născut Florin Călinescu
29 aprilie 1956, Timișoara
Actor de teatru și film, realizator de emisiuni de televiziune. 
A absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București. A debutat în cinematografie în 1981 în serialul TV Lumini și umbre. A colaborat des cu regizorul Nae Caranfil, care l-a distribuit în filme precum E pericoloso sporgersi, Asfalt Tango, Filantropica. La începutul anilor ‘90 a debutat ca prezentator radiofonic cu emisiunea Duminicile celor singuri la Pro FM, în 1996 la PRO TV a realizat emisiunea Ora șapte, bună dimineața, urmată de Chestiunea Zilei. Între 2000–2014 a fost director al Teatrului Mic, iar din 2015 este jurat al emisiunii Românii au talent la ProTV.
Tanti Florica Ședința de spiritism
1958 – Convenția asupra platoului continental
Convenția asupra platoului continental a fost încheiată la Geneva, la 29 aprilie 1958. România a aderat la această Convenție prin Decretul nr. 253/31 august 1961 privind ratificarea de către Republica Populară Română a Convenției asupra mării teritoriale și zonei contigui și a Convenției asupra mării libere, precum și aderarea Republicii Populare Române la Convenția asupra platoului continental, încheiate la Geneva, la 29 aprilie 1958.
1959 – S-a născut Victor Buruiană
29 aprilie 1959, Chișinău, Moldova
Inginer electronist, compozitor, textier, interpret vocal, bas-chitarist, chitarist, orchestrator, maestru de sunet, autor-prezentator de emisiuni radio și TV din Republica Moldova. Activează în domeniul muzicii folk, a muzicii ușoare și a muzicii de spectacol, în radio, dar și în domeniul proiectării de echipamente electronice, în special a celor de studio. A fost președintele Asociației Folkiștilor din Moldova, unul dintre organizatorii festivalului de muzică folk Galbenă Gutuie, prezentator de emisiuni de radio și TV, inițiatorul creării posturilor Euro TV, Radio Antena C, Radio 10. Deține brevete de invenții și inovații în domeniul electronicii.
Victor Buruiană – Toamna în odaia mea… Versuri Ion Minulescu
1960 – A încetat din viață I. Valjan (Ion Alexandru Vasilescu; 17 decembrie 1881, Mileanca, Botoșani – 29 aprilie 1960, închisoarea Văcărești)
Avocat, om politic, scriitor, dramaturg și publicist; directorul Teatrului Național din București (1923–1924); deținut politic al regimului comunist
1975 – A încetat din viață Radu Gyr (Radu Demetrescu; 2 martie 1905, Câmpulung Muscel – 29 aprilie 1975, București)
Poet, dramaturg, eseist și gazetar; comandant legionar; deținut politic
1976 – A încetat din viață Emanoil Hagi-Mosco (5 octombrie 1882 – 29 aprilie 1976)
Istoric, genealogist și publicist; cu contribuții în domeniul heraldicii românești; membru fondator al Comisiei de heraldică, genealogie și sigilografie a Academiei Române
1982 – A încetat din viață Doru Năstase (2 februarie 1933, București – 29 aprilie 1983, București)
Regizor de film; director de producție la Studioul cinematografic București
1990 – Fenomenul Piața Universității
Demonstrația din Piața Universității a continuat – piața era la fel de plină. Demonstranții au declarat-o Zonă liberă de neocomunism și i-au marcat granițele printr-o panglică tricoloră.Maria Stelian, Vladimir Galici, Petrică Mocanu, Călin Jigărean au compus pe loc cântece de libertate pe care le interpretau împreună cu demonstranții. Printre oaspeții de seamă au fost: Doina Cornea, Victor Rebengiuc, Florin Zamfirescu, Ștefan Tapalagă, Ioan Alexandru, Ovidiu Iuliu Moldovan, Ioana Bulcă, Vali Sterian. Se primeau mesaje de solidaritate cu manifestația-maraton, dar anumite publicații au consemnat și luări de atitudine împotriva ei. A început seria de greve ale foamei pentru rezolvarea revendicărilor manifestanților. Adrian Duimovici, 22 de ani, muncitor în greva foamei, a declarat: „Nu mi-e foame, dar am o sete teribilă de libertate, democrație și adevăr”.
1990 – S-a născut Lucia Dumitrescu
29 aprilie 1990, Buzău
Cântăreață de muzică pop, prezentatoare TV, solistă a trupelor Blue Motors, Cardinal Show Orchestra, Trupa Arena.
A debuat în 1997 la Festivalului de muzică ușoară pentru copii Ursulețul de aur Baia Mare, unde a câștigat Premiul I. A prezentat emisiuni de copii la Radio România Cultural în colaborare cu Daniel Horhocea, a făcut parte din orchestra emisiunii O la la de la Pro TV. A câștigat numeroase premii la Festivaluri pentru copii, apoi pentru adulți: Premiul I la Festivalul Ti amo-Onești (1999, 2001), Festivalul Național Mamaia copiilor (2001), Festivalul Național Steluțele mării Năvodari (2002), Festivalul Național Sulina (2004, 2005), Festivalul Național Amara (2006), Festivalul Național Nufărul alb Tulcea (2007), Festivalul Național Mamaia (2007) etc. A făcut backing vocals la piesa The Balkan Girls interpretată de Elena Gheorghe la concursul Eurovision 2009. A prezentat emisiunea Top Românesc, difuzată la Radio România Actualități, alături de Titus Andrei.
Lucia Dumitrescu – Warwick Avenue (cover Duffy)
1995 – Statul Român a ratificat Convenția-cadru pentru protecția minorităților
România a semnat Convenția-cadru pentru protecția minorităților adoptată de către Consiliul Europei la Strasbourg la 1 februarie 1995, în ziua adoptării acesteia, alături de alte 20 de state europene, fiind primul stat care a ratificat documentul, la 29 aprilie, depunând instrumentul de ratificare la data de 11 mai.
1997 – A intrat în vigoare Convenția privind interzicerea armelor chimice
Adoptată la 3 septembrie 1992, în cadrul Conferinței pentru dezarmare de la Geneva. România a semnat această Convenție în prima zi de la deschiderea ei pentru semnare, 13 ianuarie 1993, a ratificat-o la 9 decembrie 1993 și a depus instrumentele de ratificare la 15 februarie 1995.
2004 – A încetat din viață Emil Klein (5 mai 1955, Roman – 29 aprilie 2004, Reggio nell’Emilia, Italia)
Violoncelist și dirijor stabillit în Germania; a cântat cu cele mai prestigioase orchestre simfonice
2005 – A încetat din viață Mircea Desideriu Banciu (19 august 1941, Hunedoara – 29 aprilie 2005, București)
Inginer chimist; profesor la Universitatea Politehnică din București; membru titular al Academiei Române și președinte al Secției de Științe Chimice a acesteia
2007 – A încetat din viață Teodora Angela Lefterescu (Teodora Angela Socoleanu; 3 august 1926, Fălticeni, Suceava – 29 aprilie 2007, Constanța)
Navigatoare; prima femeie căpitan de cursă lungă din România
2010 – A încetat din viață Avigdor Arikha (Avigdor Dlugacz; 28 aprilie 1929, Rădăuți, Suceava – 29 aprilie 2010, Paris)
Pictor, desenator, gravor ilustrator de cărți și istoric al artelor israelian-francez, evreu originar din România; considerat o personalitate majoră a artei contemporane
2014 – A încetat din viață Reuven Feuerstein (Ivritפוירשטיין; 21 august 1921, Botoșani – 29 aprilie 2014, Ierusalim)
Psiholog și pedagog israelian originar din România; partizan al teoriei că inteligența poate fi învățată; autorul teoriei modificabilității cognitive structurale și al teoriei experienței mediate de învățare
2015 – A încetat din viață Ovidiu Drimba (2 septembrie 1919, Margine–Abram, Bihor – 29 aprilie 2015)
Istoric și critic literar, filolog; profesor universitar la Cluj și București
2015 – A încetat din viață Roman Braga (2 aprilie 1922, Condrița, Lăpușna, Basarabia/Moldova – 29 aprilie 2015, Rives Junction, Michigan)
Arhimandrit; mare duhovnic al neamului românesc; deținut politic
2018 – A încetat din viață Ilie Gheorghe (21 septembrie 1940, Giubega, Dolj – 28/29 aprilie 2018, Craiova)
Actor de teatru și film, regizor de teatru; profesor la Departamentul de Teatru al Facultății de Litere a Universitatății din Craiova; a jucat timp de 50 de ani pe scena Teatrului Național din Craiova
2019 – A încetat din viață Răzvan Ciobanu (28 ianuarie 1976, București – 29 aprilie 2019, Săcele, Constanța)
Creator de modă; a colaborat cu branduri cunoscute ca Lowe, Armand Basi, Westwood și o divizie Zara; decedat în urma unui accident rutier
2020 – A încetat din viață Romulus Cristea (11 noiembrie 1967 – 29 aprilie 2020, București)
Jurnalist, a petrecut cea mai mare parte a carierei la ziarul România liberă; participant la Revoluția din 1989
-->
Răspunsuri