Mihai (Ştefan Bănică jr), Dana (Oana Sîrbu) şi Ionică (Mihai Constantin), liceenii unei generaţii
Filmul unei generaţii, „Liceenii“, împlineşte în octombrie 25 de ani de când a fost lansat. Într-un sfert de deceniu, a fost văzut şi revăzut de generaţii de adolescenţi care şi-au regăsit propria poveste în poveştile protagoniştilor – Dana, Mihai, Ionică şi Geta.
În tot acest timp, cei patru prieteni din film au crescut, s-au maturizat şi şi-au făcut familii în viaţa reală. În cel mai recent număr al revistei „OK", interpreţii personajelor principale din „Liceenii", Ştefan Bănică jr, Oana Sîrbu, Mihai Constantin, Cesonia Postelnicu şi Tamara Buciuceanu povestesc despre filmul care a dat un impuls vieţii lor artistice şi care, şi după atâta timp, încă mai are ecou.
„Dacă după atâţia ani filmul face rating în continuare la televiziuni, ce mai e de discutat? Noi am venit să povestim despre un film care ne-a făcut plăcere. Chiar e un moment: 25 de ani de la lansare! Eu mai cânt în concerte «Ani de liceu», în varianta mea. Şi nu-mi vine să cred că au trecut chiar 25 de ani. Mă uit la reacţia oamenilor, ştiu cântecul pe dinafară, pentru că fiecare, indiferent de vârstă, are amintiri legate de liceu", spune Ştefan Bănică jr.
Odată adunaţi toţi într-o clasă de liceu, cei patru actori sfidează trecerea timpului. Şi rămân la fel de exuberanţi împreună. Niciunul nu crede c-a pierdut ceva în toţi aceşti ani, dimpotrivă, toţi au câştigat ceea ce visau personajele lor: dragostea. „Nu cred că am pierdut nimic. Mă consider o femeie fericită. În viaţă mi-a fost dat să fac dintre cele care mi-au plăcut", povesteşte Cesonia Postelnicu (interpreta Getei).
Oana Sîrbu spune că-şi doreşte să creadă că încă mai are candoarea din adolescenţă. „Eu vreau să cred că n-am pierdut o naturaleţe şi un fel naiv de a privi lucrurile, deşi societatea actuală îmi reproşează naivitatea".
sursa:adevarul.ro
-->
Răspunsuri
LICEENII
http://www. youtube.com/watch?v=fcokoGjTpCQ
A fost o realizare. Un moment al cinematografiei romane.
Din pacate, a avut si un mare rol negativ. Exacerbat dupa '89: filmul a fost facut cu copii de actori, regizori si alti nomenklaturisti. Este -din pacate- un deschizator de drumuri intr-o directie nedorita. Oficializarea promovarii Odraslelor stabilor comunisti. ("Beizadelelor"). Nu contest talentul tinerilor (si a ceea ce au devenit), dar ei erau avantgarda lui Nicusor si sistemului neocomunist: neonobilimea rosie, de functie si nastere! Cel mai rau viciu social.
Multumesc frumos Mircea pentru atentia si popasul acordat postarii mele
Liceenii in alerta(1993)
Vezi mai multe video din film
Liceenii
Imagine din film.
Regizor Nicolae Corjos
Scenarist George Șovu
Producător Casa de Film 4
Distribuție Ștefan Bănică jr.
Oana Sârbu
Ion Caramitru
Tamara Buciuceanu
Premiera 1987
Premiera în România
Premiera în Republica Moldova
Durata 96 minute
Limba originală română
Liceenii este un film românesc din anul 1987, în regia lui Nicolae Corjos. Este povestea de dragoste a doi elevi din clasa a X-a. Mihai (Ștefan Bănică Jr.) este un provincial ajuns la un liceu din București, unde pasiunea sa pentru filosofie și matematică va fi eclipsată de iubire, iar Dana (Oana Sârbu) este o împătimită a campionatelor de șah. Idila lor va fi plină de naturalețe, dar va trece prin multe încercări.
Alături de interpreții tineri, alte roluri bine conduse aparțin actorilor Ion Caramitru și Tamara Buciuceanu, care îi interpretează pe idealistul profesor de filosofie, dirigintele clasei, numit de elevi „Socrate”, respectiv pe severa profesoară de matematică poreclită „Isoscel”.
Distribuția
Ștefan Bănică Jr. (Mihai Marinescu)
Oana Sârbu (Dana Vasilescu)
Mihai Constantin (Ionică)
Cesonia Postelnicu (Geta)
Tudor Petruț (Șerban Pascu)
Dan Cociș (Adrian)
Cătălin Păduraru (Vlad Hulubei)
Tamara Buciuceanu („Isoscel/Baldovin”)
Ion Caramitru („Socrate/Mihai ”)
Cristina Deleanu (directoarea)
Sebastian Papaiani (tatăl lui Mihai)
Iarina Demian (mama Danei)
Liviu Crăciun (tatăl Danei)
Dorina Lazăr (mama lui Șerban)
Silviu Stănculescu (tatăl lui Șerban)
Mihai Mereuță (Pandele)
Merite ale filmului.
Scenariu
În timp ce filmul nu s-a angajat în inovații ale limbajului filmic (prin tehnici, abordare a scenariului ș.a.m.d.), succesul în epocă a fost asigurat de un subiect care-i are pe tineri în prim-plan, priviți dintr-un unghi de vedere foarte curajos în epocă. Astfel, nu trebuie uitat faptul că școala este abordată într-o manieră care contestă seriozitatea multor aspecte ale învățământului și nu numai, pentru efecte comice lucrându-se în mai multe rânduri în baza motivului lumii pe dos. Iată câteva dialoguri (reproduse în grafia vremii):
„Ionică: Ce facem la adunarea U.T.C.: mă critici tu, te critic eu sau ne facem autocritica?
Geta: Nu știi că-i mai ușor să critici?”
„Șerban: Elevul Șerban Pascu are onoarea să invite pe colegii săi [...] la aniversarea celor șaptesprezece primăveri [...] Ținuta obligatorie nu este obligatorie; prezența, însă, da!
Geta: Adică cum, Șerbane, fără ținută? Fără, fără?
Șerban: Se poate și «fără, fără» dacă îți dă mîna, dar cu ținută morală!”
„Ionică: Hai, mă, zi și mie ceva, zi măcar un subiect!
Mihai: Nu ți-am spus clar că nu!? [...]
Șerban: O clipă, vă rog, nu pleacă nimeni! Bine, mă Mihai, de ce nu l-ai ajutat?
Mihai: Adică cum, să-l ajut?
Șerban: Îți cădea mîna dacă-i făceai ceva acolo, măcar de-un cinci?
O colegă: Dă-o-ncolo, mă Mihai, Șerban are dreptate! Acum, dacă rămîne corijent [sic], ce facem?
Altă colegă: Da, mă, ăia de la „C” n-or să aibă nici un corigent! [...]
Ionică: Ia, mai terminați odată! Mă pasați așa, ca pe-o minge, de la unul la altul? Ce credeți că sînt eu?
Lia: Tu să taci! La urma urmei nu este vorba de tine, este vorba de interesul clasei noastre.”
Din perspectiva actuală, situațiile descrise au un impact mult diminuat, filmul ajungând să capete valențe de „document” pentru atmosfera vieții de liceu a acelor ani (cu toate că o prezentare fidelă, în stil documentar, nu a fost scopul scenariului, autorii nefiind de altfel interesați de o asemenea abordare, de la bun început irealizabilă din pricina barierei cenzurii ideologice).
Muzică
Leit-motive din coloana sonoră a filmului: cel al Danei (sus) şi cel al lui Mihai (jos).Vezi și: Ani de liceu
Mult mai bine a rezistat în memoria publicului coloana sonoră bogată a filmului (cuprinzând melodii compuse în general în jurul sintetizatorului de sunet, dar și un număr de leit-motive cântate la pian sau sintetizator – al Danei, al lui Mihai, al lui Șerban ș.a.), scrisă de compozitorul român de muzică ușoară Florin Bogardo. Piesa centrală a coloanei sonore, Ani de liceu, a devenit un veritabil imn pentru liceenii români. Inițial atacată pentru versurile sale (aparținând lui Sașa Georgescu), scrise într-o notă corespunzătoare scenariului filmului – deci neagreabilă pentru regim –, melodia totuși nu a fost cenzurată sau modificată; binecunoscuta interpretare aparține Stelei Enache și lui Florin Bogardo.
Seria „Liceenii“
Filmul a fost precedat de un altul, prin intemediul căruia regizorul Corjos a putut testa interesul publicului pentru creații de asemenea gen – Declarație de dragoste (1985). Rezultatele fiind de partea sa, Corjos va lansa alături de scenaristul George Șovu o mică serie de filme cunoscută ca seria „Liceenii”, începând cu filmul titular și sfârșind în anii nouăzeci, regia pentru ultimul din serie fiind preluată de un alt autor. Filmele se succed în următoarea ordine:
Declarație de dragoste (1985)
Liceenii (1986)
Extemporal la dirigenție (1987)
Liceenii rock 'n' roll (1992)
Liceenii în alertă (1993), în regia lui Mircea Plângău
În Liceenii, atunci când Ionică, Adrian și Geta merg la cinematograf, filmul care rulează este Declarație de dragoste.
sursa:wikipedia.org
-
1
-
2
de 2 Următor →