Intre teatrul radiofonic si piesele jucate pe scena, in filme sau pentru televiziune exista multe asemanari, dar ceea ce il diferenteaza este posibilitatea de a misca privitorul, de a-l inspira, si de a crea numai prin colaborarea vocii umane si a mintii. Aceasta trasatura magnifica impune o disciplina extrema, intelegere si interpretare fara cusur din partea unui actor.
Pentru a recunoaste ceea ce e evident, teatrului radiofonic ii lipseste componenta vizuala si, prin urmare, este subordonat interpretarii ascultatorului prin sunet si vorbire. Teatrul, filmul, si in special spectacolele in direct, toate sunt experiente vizuale care comunica din plin cu publicul lor prin simturi suplimentare cum ar fi vazul, mirosul si atingerea, in timp ce incorporeaza si sunetul si vorbirea.
Cum teatrul radiofonic uzeaza de sunet si vorbire, auzul, cel mai intens dintre simturi, se creeaza anumite oportunitati pentru o experienta audio mai bogata, fara distragerea atentiei din mediul exterior, permitand in acelasi timp unui membru al publicului sa evoce propria lui versiune vizuala a piesei de la radio.
In teatrul de radio, scenariul trebuie sa fie scris cu o deosebita pricepere pentru a se potrivi cu nevoile intelectuale ale ascultatorului. Rolul actorilor este sa dea viata scenariului, iar cel al producatorilor este de a respecta toate elementele necesare pentru a imbunatati interpretarea, oferind in acelasi timp stimularea mentala suplimentara pentru public.
Cei care interpreteaza roluri in teatrul de la radio sunt actori adevarati. Este pur si simplu o alta aplicatie care furnizeaza propriul sau set unic de provocari si aventuri. Pentru a juca un rol de voce, un om trebuie sa fie in primul rand un actor de teatru pe scena.
De fapt, in timpul interpretarii pentru radio, multi actori folosesc gesturi fizice si dialogul cu celalalt ca si cand ar juca pe scena, intr-un film sau la televiziune. Exista o adevarata chimie care isi face simtita prezenta atunci cand actorii interactioneaza cu colegii lor, destul de comparabila cu energia electrica ce apare intre doi actori pe scena.
Teatrul radiofonic ramane popular in cea mai mare parte a lumii. Statii producatoare de teatru de radio sunt angajate intr-un numar mare de scenarii. Costul relativ scazut al unei piese de teatru le permite acestora sa isi asume niste riscuri cu lucrari ale unor scriitori necunoscuti. Radioul poate fi un teren foarte bun de antrenament pentru dramturgii incepatori deoarece cuvintele scrise constituie o parte mult mai importanta a produsului finit, deoarece replicile proaste nu poate fi estompate de interpretarea pe scena.
sursa:roportal.ro
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
-->
Răspunsuri
Asa este!
Efectele sonore ,timbrul si modelarea vocii dau frau liber imaginatiei si visarii.
La fel ca in muzica adevarata valoare a artistului este atunci cand interpreteaza live!In filme se pot face trucaje..pe scena nu!
MARII ACTORI AI ROMANIEI !
Curtea cu juri -de- Henri Monier Cu Dem Radulescu Silvia Dumitrescu Timica . Ileana Stana Ionescu . Radu Beligan . Stefan Mihailescu Braila. Mircea Septilici Virgil Ogasanu . Horia Caciulescu. -(41:12min) -1979 -
AUDITIE PLACUTA !
_____________________________________________________________________
- Cine ajunge sus ... -de - Dumitru Solomon - interpreteaza - Alexandru Arsinel , Virgil Ogasanu , Mihai Bisericanu , Eusebiu Stefanescu -(39:20min) -
AUDITIE PLACUTA !
Foarte frumos...Felicitări!
Cu prietenie Lenuş
Sarut mana !
- Mostenire cu bucluc -de- Pelham Grenville Wodehouse Din distributie : Dem Radulescu , Mircea Albulescu , Ileana Stana Ionescu , Dana Dogaru , George Constantin ,Emilia Popescu -(71:02min)-
AUDITIE PLACUTA !
________________________________________________________
-
1
-
2
de 2 Următor →