De Tudor Costin Sicomas
În urmă cu vreo 3 săptămâni pășeam cu emoție într-una din modernele săli de cinema ale Cinema City din AFI Mall Cotroceni. Dar nu pentru a urmări un blockbuster hollywoodian sau o comedie obișnuită. Ci pentru a vedea una din cele mai așteptate realizări cinematografice românești ale anlui 2019 – ”Maria, Regina României”, o coproducție româno-britanică, având o distribuție foarte diversă și interesantă, formată din actori români, englezi, francezi și americani. Regizat de Alexis Sweet Cahill și având un scenariu realizat de Gabi Antal, Alexis Sweet Cahill, Brigitte Drodtloff, Ioana Manea și Maria-Denise Teodoru, filmul este o adevărată bijuterie artistică și un document cu reală valoare istorică.
Poate că 2018 ar fi fost anul în care acest film ar fi trebuit să apară, dat fiind faptul că s-a celebrat centenarul României Mari. Cu toate acestea, însă, ”Maria, Regina României” este binevenit în orice moment și mai ales acum, când țara noastră trece printr-o puternică criză identitară națională din punct de vedere social, economic și politic. Tocmai de aceea cred că un asemenea demers, de a realiza un astfel de film, trebuie numaidecât aplaudat și mediatizat cât mai mult și trebuie să li se faciliteze accesul la el cât mai multor spectatori, de toate vârstele (dar mai ales tinerilor) și clasele sociale. Și susțin cu tărie acest lucru, pentru că este important ca românii să înțeleagă în sfârșit ce înseamnă adevăratul patriotism, ce reprezintă iubirea de țară și ce trebuie făcut ca să putem spune în mod real că luptăm cu toate forțele pentru a ne apăra și salva patria – chiar cu costul propriei liniști și fericiri. Căci acestea au fost lucrurile pe care Regina Maria a României le-a îndeplinit, pas cu pas, minut cu minut încă de la sosirea ei în țara noastră mică pe care, deși la început nu a înțeles-o, a ajuns s-o iubească și să se identifice până la moarte cu ea.
Creația actoricească pe care Roxana Lupu o realizează cu brio în pelicula lui Cahill e demnă de cele mai înalte premii de gen. Actrița româncă stabilită la Londra este deja cunoscută publicului britanic (și celui român interesat de ceea ce se petrece peste hotare) din seria de documentare BBC dedicate vieții Majestății Sale, Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii – Roxana Lupu interpretând acest personaj la vârsta tinereții. Uimitor (sau poate nu), tânăra și foarte talentata actriță seamănă izbitor de mult nu numai cu suverana Regatului Unit, dar și cu Regina Maria a României din perioada Congresului de Pace de la Paris. Datorită acestei asemănări, rolul interpretat de artistă capătă o nuanță și mai puternică de autenticitate. Iar la aspectul fizic se adaugă atenția pe care Roxana Lupu a dat-o gesturilor, mimicii, atitudinii și, de fapt, aerului regal pe care îl avea nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii. Demnitatea, maiestuozitatea și impetuozitatea – trei caracteristici fundamentale al soției lui Ferdinand I – sunt lejer vizibile în realizarea artistică a Roxanei Lupu. De asemenea, nu pot uita nici accentul britanic elegant și natural, nuanțat de o subtilă prezență a românismului și a originei slavone a Mariei, ceea ce o aduce pe actriță și mai aproape de imaginea pe care ne-am făcut-o despre Regina Maria, prin intermediul memoriilor ei, ale celor din jurul ei și al foarte rarelor și prețioaselor documente audio-video rămase. Cu alte cuvinte, pot încheia acest paragraf dedicat Roxanei Lupu prin a spune că sunt bucuros de a fi descoperit o actriță româncă ce poate fi cu adevărat numită o stea, o vedetă autentică și o foarte mare speranță a filmului (și, de ce nu, și a teatrului) românesc de-acum încolo?!
De menționat în alte roluri sunt Daniel Plier (actor al Teatrului ”Radu Stanca” din Sibiu, care l-a interpretat exemplar pe Regele Ferdinand I), Anghel Damian (una din tinerele speranțe ale teatrului și filmului românesc, care și-a dus cu brio la final creația sa în Principele Carol, poate pe alocuri puțin forțat, șarjat, dar totuși cu limite), Adrian Titieni (excelentă prestație artistică, fiind un impunător I.C. Brătianu, sfâșiat între îndoiala asupra prezenței Mariei la Paris și furia față de comitetul reunit pentru stabilirea granițelor Europei), Iulia Verdeș (o actriță aparte, cu o frumusețe clasică, tipic interbelică, care face o elegantă, discretă și rafinată doamnă de onoare Elena Chrissoveloni), Nicholas Lupu (soțul Roxanei Lupu care creionează un admirabil și impozant bancher Nicolae Moscovici) și Emil Măndănac (un actor versatil cu numeroase rezerve care uimesc de fiecare dată, și aici realizează un seducător, șarmant și foarte îndrăgostit prinț Barbu Știrbei).
Pentru a reveni la totalitatea operei de artă cinematografică care face subiectul acestui articol, trebuie adăugat faptul că atmosfera istorică autentică a fost redată cu brio de scenografia care a refăcut cu minuțiozitate, până la cele mai mici detalii, interioarele cutreierate de suverana României, multe cadre fiind filmate chiar în locurile reale pe unde Regina Maria a trecut și a viețuit – camere din Palatul Cotroceni, grădinile Castelului Peleș, interioare ale Castelului Pelișor (atât de drag inimii Mariei). Nici locurile din Paris, unde Maria s-a întâlnit cu șefi de stat precum Clemenceau, Lloyd George sau Woodrow Wilson, nu au fost lăsate la voia întâmplării, căci este evident că Nora Dumitrescu, scenograful filmului, a studiat îndeaproape fotografii de epocă, pentru a recrea cu exactitate locuri precum salonul Hotelului Ritz din Paris sau interiorul Palatului Versailles, acolo unde a avut loc Conferința de Pace din 1919. Totalitatea acestor factori artistici – scenografie, costume, muzică, lumină, imagine (trebuie să recunosc faptul că de foarte mult timp nu am mai văzut o imagine atât de clară și frumoasă într-un un film românesc), dar și distribuția și scenariul – face ca „Maria, Regina României” să fie o izbândă comună a creatorilor săi. Și, indiferent dacă ești sau nu monarhist, nu ai cum să nu ieși din sala de cinema captivat de această bijuterie a celei de-a șaptea arte, de talentul și delicatețea Roxanei Lupu, dar având și o sumedenie de întrebări, dintre care aș aminti doar: „Cum ar fi arătat România dacă ar fi fost în continuare regat?” și „Ce înseamnă cu adevărat să-ți iubești patria și până unde ai merge de dragul ei?”
Răspunsuri