Radu Afrim s-a nascut la 2 iunie in Beclean. Acesta a ajuns, astazi, regizor de teatru, unul care inoveaza si umple salile de spectacor de curiosi si scenele de entuziasm si energie. Tanarul regizor a absolvit Facultatea de Teatru/regie si Facultatea de Litere la sectia romana-franceza, in cadrul Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca.
Cand era mic, Radu Afrim a facut cateva studii de desen cu Elvira Fagarasan, o profesoara ce i-a aratat artistului un tablou de Picasso - „Femeia care plange". Atunci descopera si in biblioteca unchiului sau, care era profesor de matematica, o carte, "Istoria ilustrata a picturii. 1000 de reproduceri in culori", carte cu ajutorul careia si-a petrecut intreaga vacanta. Regizorul era pe atunci impresionat de tigarile "Nefertiti" si colectiona foarte multe pachete de tigari.
Radu Afrim
In perioada adolescentei, Radu Afrim a urmat cursuri de pictura ajutat de Elena Pop si Marcel Lupse. Partea tehnica nu era un punct forte pentru el, tocmai de aceea isi termina greu liceul electrotehnic. Profesorul de fizica l-a mutat la un moment dat in ultima banca pentru a putea sa copieze la teze.
S-a pregatit apoi sa se inscrie la Arhitectura si a dat la Arte Plastice. A facut timp de un an si patru luni armata, apoi a intrat la Litere. Artistul a avut parte de o Bursa Tempus la Bruxelles si aici a primit un aparat foto de la un prieten. A realizat primele fotografii prin Europa, cand a vizitat unele tari facand autostopul.
La cursuri mergea foarte rar, dar a vizitat, intre timp Marea Nordului in extrasezon.In perioada in care a studiat la Facultatea de Teatru, a predat limba romana la 5 ani din Cluj, iar in ultimii doi ani la Waldrof. Totodata, a fost angajat la Teatrul National din Targu Mures, dar a primit o scrisoare de la Mircea Zaciu care ii zicea ca nu-l vede bine in targ si ca ar face bine sa plece in capitala sau poate chiar mai departe.
Regizorul Radu Afrim
Spectacolele cele mai importante puse in scena de Radu Afrim sunt: "No Mom's Land", "De ce fierbe copilul in mamaliga", "E doar sfarsitul lumii", "Trei surori" - pentru unii, o controversa, "Omul Perna", "Miriam W" - cu un Afrim mai clasic si altele.
Dintre premiile cu care artistul nostru a fost distins amintim- Premiul pentru Opera Prima, din partea Fundatiei Anonimul, primit in anul 2004, Premiul CultuRAAL pentru originalitate in arta teatrala, primit la Bistrita, tot in 2004, Premiul Uniter pentru cea mai buna regie la Plastilina, din partea Teatrului Toma Caragiu din Ploiesti, in 2006.
Cateva spectacole
Omul Perna
Radu Afrim picteaza in "Omul perna", intr-un decor dinamic, personaje energice in culori antrenante. Le-a incadrat pe toate in povestea omului perna, in povestile ce s-au construit, formand o rama. Inceputul piesei te face sa crezi ca esti la un spectacol interactiv, o actrita in rol de special guest povesteste despre o copila ucisa, o mana de baieti incep sa cante, pe ritmuri rap, povestea unui baietel maltratat. Actiunea continua intr-o sectie de politie, unde un detectiv si un politist iau la intrebari un tanar scriitor, Katurian.
Omul Perna
Rand pe rand, povestile sale curg si misterele se clatina. Toate sunt macabre si au in centru moartea unor copii, de parca autorul ar avea sechele. si chiar are. Povestile din nou se imbina, situatiile se rastoarna, turnura devine din ce in ce mai ametitoare si intriganta.
Tanarul e acuzat de crima. si-a ucis parintii cand a descoperit ca acestia ii maltratau fratele. I-a sufocat cu o perna, la fel cum are sa faca mai tarziu si cu fratele lui pe care l-a salvat atunci. Descoperirea aceasta nu l-a facut numai sa omoare, ci si sa creeze, incepand sa scrie intr-un alt registru, sa treaca de faza povestilor cu porci verzi.
Omul Perna, personaj al uneia dintre povestile lui Katurian, e acela care da o alta dimensiune sinuciderii, acela care iti deschide ochii, iti intinde o mana si te indruma spre o moarte confortabila. „Ce e mai rau, sa mori la cinci ani sufocat de o perna sau sa traiesti, ca sa fii torturat de propriii parinti si apoi ucis de fratele tau?"
Miriam W - holocaust in familie
Spectacolul regizat de Radu Afrim te face sa iti amintesti casa parintilor, revazuta dupa 20 de ani. Bineinteles, vrei s-o vinzi. Nu poti, totusi, sa nu iti sapi prin amintiri. incepe, asadar, o incursiune prin sertarele trecutului. Miriam se intoarce acasa, locul de unde a fugit dupa moartea tatalui sau, lasandu-si mama in grija puilor de irakieni atat de detestati, copiii stropiti de pe geam, pentru calmarea spiritelor, copiii care mancau pepene si se stergeau pe rufele intinse la uscat.
Miriam W
Miriam vine dupa 20 de ani hotarata sa-si vanda casa. De la primul pas facut in casa parinteasca, parca musca din madlena lui Proust. I se deschid astfel toate cutiile incarcate cu amintiri. Cum invata ea lectia la biologie in timp ce facea sa straluceasca toate colturile casei, cum veneau in vizita matusa ei, Carola, cu verisorul mereu infometat, Beni.
Cum, Carola, cea care a fost prima iubita a tatalui lui Miriam, Avram, ii spune elevei noastre cat de frumoasa este viata si cum ar trebui sa-si croiasca drumul, cum mama sa, Martha, s-a intors din lagar cu o infinita lista de morti in minte, timp in care, Rola, a invatat limba franceza. Limba curvelor, nu ezita Martha sa strige. Martha, sotia frustrata, care primeste in fiecare zi flori de la sotul sau.
Ultimul mesaj al cosmonautului catre femeia pe care a iubit-o candva in fosta Uniune Sovietica
In acest spectacol regizat de Radu Afrim suntem plimbati in mai bine de doua ore prin spatiu, prin cosmosul conceput de scriitorul piesei, scotianul David Grieg si colorat de regizorul roman.
In spatiu, totul e altfel. Timpul se calculeaza altfel, anii curg, capsula Harmony 114 e pierduta prin cosmos de 13 ani. Cei doi cosmonauti, Casimir si Oleg isi amintesc de femeile din viata lor, fie unele din ele doar niste chipuri alb-negre pe cateva carti de joc.
Ultimul mesaj al cosmonautului catre
femeia pe care a iubit-o candva in fosta Uniune Sovietica
Nastasia e fiica lui Casimir, cea careia i-a promis ca o sa se intoarca de sus, dar de care nu-si mai aduce aminte. Nu mai stie cum are parul, ochii, plimbarea prin spatiu ii sterge amintirile. Oleg, in schimb, isi aminteste de Adriana, fata pe care n-a indraznit s-o mai caute, cea pe care a iubit-o si careia vrea sa ii lase ultimul mesaj. Ea, asteptand telefonul de a doua zi si vazand apoi ca nu o mai cauta, mai mult ca sigur l-a uitat.
Spatiul, in imensitatea lui, nu ne spune altceva decat ca suntem singuri. Ca navigam precum niste comete si ne intalnim la intamplare, ca ne adunam cate doi, trei si-apoi disparem, ne blocam. Putem ramane blocati si pe Pamant, iar cei din spatiu asteapta semne de la noi.
Acestea si multe alte spectacole iesite de sub bagheta regizorului Radu Afrim intregesc puterea teatrului romanesc si pot fi urmarite in mai multe orase din tara, caci Radu Afrim nu este regizorul unui singur teatru.
sursa:roportal.ro
-->
Răspunsuri
Iti multumesc Maria...ma onoreaza prezenta si aprecierea ta la postarile mele