O ceaşcă plină cu cafea
un geam larg deschis
o adiere timidă
într-o nouă dimineață
se oglindeşte toamna
în vis de catifea
un foşnet de răcoare
murmur fin se aude
într-o pată de culoare.
O ceaşcă plină cu cafea
un geam larg deschis
o adiere timidă
într-o nouă dimineață
se oglindeşte toamna
în vis de catifea
un foşnet de răcoare
murmur fin se aude
într-o pată de culoare.
El şi-a pus cafeaua
liniştit în ceaşcă,
laptele l-a pus
în ceaşca de cafea,
zahărul l-a pus
în cafeaua cu lapte
şi cu linguriţa
l-a amestecat.
a băut cafeaua,
ceaşca a lăsat
fără să-mi vorbească.
a scos o ţigară,
a fumat tăcut,
s-a jucat cu fumul
-
[…]
Pe mine, însă –
Ce păcat
Că vinul vechi, de Drăgăşani,
M-a întinerit cu trei sute de ani,
Când fetele din Slatina
Cu ochii mari cât strachina,
De câte ori le-am sărutat,
M-au blestemat
Să-mi pierd cu min
Citeste mai mult…Sfoara de fum, basm popular suedez
Broasca ţestoasă avea o fiică. Frumoasă, foarte frumoasă!
Într-o zi, mama îi spuse:
– Copila mea, a venit timpul să te mărit. Dar să ştii, n-am să te dau decât dupa un bărbat înţelept. Unuia care va şti, de pildă,
Mă scol devreme și geamul deschid,
Mă-întind alene și timpul desfid!
Dar simt mirosul! E-atât de plăcut...
Cafeaua cuiva deja s-a făcut!
E... ca un sărut...
Fug să-mi fac una! Miros cutia...
Mă-înviorează, simt bucuria!
Visele zboară spre pernele m
Citeste mai mult…Se inalta oboseala din mine
Ca norul de pe munte, sau ceata din vai,
Cand se amesteca norul cu ceata. Undeva sus
(Pe la mijoc de codru verde),
Ti-am trecut tie o parte din povara clipei
De-acum (care e dulce), din povara clipei de ieri,
Un ieri lung-
într-o seară, pe la liniştea sufletului
mi-a trecut prin faţa ochilor
o pasăre
nimic deosebit până acum
veţi spune
mare lucru să vezi păsări noaptea!
nu e,
doar că aceasta mă privea într-un fel anume
îmi amintea ochii tăi de cafea caldă
pe care îi s
Sorb cafeaua
în grădina vieţii
cu picioarele desculţe
alerg pe un covor
colorat
şi privesc ochii tăi
din interiorul ceştii
cuvintele mi se opresc
în sorbiturile
de cafea fierbinte
unde o clipă aburii
cădeau
în cutele hainelor
ce se opreau lângă
dege
e ca şi cum ai termina de citit o carte
descoperi acel gînd ingrat
însoţindu-te
prea multe personaje
pentru atîta deşertăciune
genocidul uitării
singura eventualitate
lîngă o cafea interzisă
probabil rece
îţi promiţi o revanşă
cîteva clipe devii roma
Mă trezesc cu lacrimi pe faţă şi nori cenuşii într-un surâs…Am păşit învăluită în ceaţă trezindu-mă în aburii aromatic de cafele tare. Privesc atentă vaporii negrei licori cum se ridică-n jurul meu albi şi mă poartă pe aripi de vise.Din cutia cu amin
Citeste mai mult…
Istoria cafelei este la fel de bogata ca insasi cafeaua, datand de mai bine de 1 ooo de ani.
In Occident, istoria incepe acum trei secole, dar in Orientul Mijlociu ea este consumata de toate paturile sociale inca din vechime.
Prima referinta la ca
În toamna asta mi-au crescut aripi de frunze
voi zbura până la tine-n grădină,
ca să m-aşez covor sub paşi tăi.
Frunzele verzi au prins culoare,
culorile toamnei,
culorile vieţii.
Mă vor călăuzi prin toamna târzie
ca pe un fluture spre lampă,
cu ar
Citeste mai mult…Chiar daca Homer si unele vechi legende arabe fac referire explicita la o misterioasa bautura neagra si amara cu certe calitati de stimulare a starii de veghe, este aproape unanim acceptata teza descoperirii cafelei, pe baze de observare empirica, d
Citeste mai mult…Viata e ca o cafea buna
Un grup de oameni de succes in apogeul carierei lor, toţi având joburi si poziţii de vis, maşini si case au făcut o vizita unui fost profesor din facultate. Discuţia a alunecat treptat spre cat de stresanta si obositoare e
Citeste mai mult…Dimineaţă de toamnă,
cu stropi de soare
la o aromă de cafea,
din aburi se ridică,
chipul tău zâmbind
în tăcere mă priveşti
şi-mi şopteşti
cât de mult mă iubeşti
în această toamnă
frumoasă şi aromată
printre frunze colorate
sorb parfumul tău
dintr-o c
Trimite-mi roua florilor
să-mi acoperi trupul
cu petale
mângâie-mi cu privirea
buzele secate de dor,
să te joci în părul meu
iar eu să te alint în şoapte,
să-mi ţeşi săruturi în valuri
peste mine
şi în braţe să mă porţi
să privim prin voalul iuirii
s
Sufletul e ceva în noi
Care nu poate exista în afară.
De câte ori nu mi s-a întâmplat
Să descopăr
Suflete goale în iarbă trăgând să moară.
Le luam cu grijă în palmă,
Dar niciodată
Nu găseam destul de repede pe cineva
Să le primească în sine,
Simţeam c
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Comentariile sunt închise.
Comentarii