NOAPTEA IELELOR VICLENE
Iubitul meu, nu-ntârzia pe drum
Căci este noaptea ielelor viclene,
Iar de le întâlneşti nu mai ai cum,
Să scapi de ceasul rău sau de blesteme.
Vei fi tentat cu cântece celeste,
Să intri-n codru-mpodobit cu flori,
Te vei mira că frunza glăsuieşte,
Să nu te duci iubite c-ai să mori
E noaptea în care focuri nasc pe ape,
Şi ape înteţesc luciri de jar,
A început căţelul pământului - să sape,
Voind să treacă marele hotar.
Să te fereşti de ochiul ce luceste,
Ce-ţi pare că-ntunericul străpunge,
E facla de deochi ce dăinueşte,
Ascunsă-n umbra crengilor prelunge.
Ai grijă cum păşeşti pe lângă ape,
Şi n-asculta chemarea de pe prunduri,
Căci nu-s acolo îngeri - să te scape,
Şi braţe te vor trage în afunduri.
Nu-mi este teama-mi zic, deşi-i târziu,
Dar parcă prea e rece pe cărare,
A prins pădurea-un luciu străveziu
Şi pier în hău, trei stele căzătoare…
NOAPTEA UMBRELOR
Umbre,
s-aprind şi se sting
ca flacăra unui chibrit,
Călărind pe şaua
cailor de fum,
Ei însuşi colb
de vremi înegrit,
Se-amestecă
cu colbul din drum.
Le este dată
doar această noapte,
Ca toţi cei morţi
să zăbovescă-n ea,
Şi vin tăcuţi
de dincolo de moarte,
Cu ochii goi
Spre-a se putea vedea.
O noapte-ntreagă
freamătă văzduhul,
Pădurea ascunde
lacrimi şi blestem,
Stăpânul nopţii
stăpâneşte duhul,
Celor ascunşi
sub crucile de lemn.
Se vede drag cu drag
şi se-n fioară,
Călăi şi victime-şi vorbesc,
Fără regrete,
ură sau ocară,
căci toţi ce-au fost
sortiţi să moară -
în noaptea asta bântuiesc.
........................................
Vestesc o nouă zi cocoşii,
dispare tot - sub zorii roşii!...
-->
Răspunsuri
Mulţumesc domnule Ioan Munteanu.Postările dv.se armonizează perfect, cu subiectul poeziilor mele!
Frumoase versuri Victor...Felicitări!
Foarte frumoase şi inspirate versuri, Victor! Mi-au plăcut mult!
Cu prietenie, Valerica
Mulţumesc mult Valerica, pentru citire şi comentariu!