Fir de nisip
Ce este omul pe pământ,
Adesea ne-ntrebăm,
Dar dac-ar fi sub jurământ
Răspunsul să îl dăm,
Am spune cine ştie ce
Minuni sau teorii,
De care foarte repede
Ne-am lepăda, senini.
În fapt, omul e-un paradox
Creat de Dumnezeu,
Dacă el este ortodox,
De nu, de un alt Zeu…
Oricum, fiinţă de lumină-i,
Cu har divin într-însul,
Având mereu în ochii săi
Râsul, precum şi plânsul.
La scara Universului,
Un fir de nisip este,
Alăturea de mii şi mii,
Nu se deosebeşte
Unul de altul, chiar deloc,
Având acelaşi Tată,
Care ne ţine la un loc
Toţi oamenii de-olaltă.
Bogat, sărac, cu handicap,
Deştept sau prost de-ţi pare,
Mare sau mic, “cu bube-n cap“,
Cum este fiecare,
Suntem de EL lăsaţi aşa,
Cu bună judecată –
Ca să-nvăţăm şi lecţia
Smereniei, odată!
Răspunsuri
Mulţumesc din suflet, dragă Lenuş, pentru clipul foarte valoros pe care mi l-ai trimis!
Cu toată dragostea, Valerica
Sa vezi o lume intr un fir de nisip si cerul intr o salbatica floare, sa tii infinitul in causul palmei si eternitarea in fuga unei clipe…
Vezi mai multe video din muzica
Mulţumesc mult pentru coment! Cu drag, Valerica
Dragă Camelia, îţi mulţumesc din suflet pentru extrordinarul clip trimis!
Cu tot dragul, Valerica
cu multa dragoste
Omul e zâmbetul uriaş al destinului, lovit de timpuri, de ploile suferinţei şi de acea speranţă de care ne agăţăm ca de un curcubeu divin
Frumoase si interesante versuri
Mulţumesc pentru lectură şi apreciere!
Cu drag, Valerica
Cat adevar....asa este toti suntem egali....felicitari