M-apasă dorul tău când eşti departe
Sunt ca o toamnă ce n-a mai venit
Să ia în stăpânire frunze moarte
Când risipirii pomii s-au pornit.
Doar păsări mai vorbesc atunci cu mine,
Mă-mbie să le însoţesc spre nord
Acolo voi uita uşor de tine
Că-n drum voi lăsa inima pe-un fiord.
Halucinant trăiesc în faptul serii
Curând şi respiraţia mi-e grea,
Mă-nchid tăcută-n legile uitării
Şi-apoi mă intoxic cu lipsa ta.
Luiza-Adriana Grama
-->
Răspunsuri
Frumoase versuri,felicitari Luiza!
Halucinant trăiesc în faptul serii
Curând şi respiraţia mi-e grea,
Mă-nchid tăcută-n legile uitării
Şi-apoi mă intoxic cu lipsa ta.
Frumos poem , felicitări !
Minunate versuri,eşti ca o toamnă plină de iubire...Felicitări!
"sunt ca o toamna ce n-a mai venit"......ce calda si frumoasa traire. ce fel ai reusit sa-mbraci, o desfrunzire........imi place !
Am încercat s-o îmbrac cu dragoste şi, dacă am reuşit, mă bucur din toată inima că v-a plăcut.
Mulţumesc.