Aceeaşi pasiune ne-a mistuit fiinţa
Atinşi de-o boală gravă cu morbul de poet
Şi tot acelaşi vise ne-a prezentat sentinţa
Ce ne consumă astăzi, vorace şi discret.
Cuvântul ne e rugul ce ne-ntrerupt ne arde
E-un foc ce nu se stinde întreţinut de har
Ce permanent va ţine în bernă vechi stindarde
Când praf se va depune, pe file-n calendar.
Ce va rămâne-n urmă de dincolo de moarte
Cînd praful hâd va creşte mormane peste noi?
Doar cîteva cuvinte ascunse într-o carte
Uitată, rătăcită, în vremurile noi.
Şi poate, că doar vântul va lua cândva cu el
Cuvinte devenite-nţelesuri ne-nţelese
Rămase în nisipul ce-a fost cândva castel
Şi-n care cu ardoare, păianjenul tot ţese.
Aceeaşi pasiune ne-a devorat fiinţa
Un dor nestins ce-n vremuri răzbeşte să revie
Şi-un sentiment amar ce leagă neputinţa
Prezentelor decepţii de sfânta POEZIE.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
-->
Răspunsuri
Nu e nici o problema, numai ca abia acum am putut corecta ce aparuse. Si dupa corectare, am sters si acele comentarii... Acum sper sa nu va suparati dv....