M-am născut aici, în astă țară,
Am crescut așa cum se putea,
Iarna la oraș, vara la țară,
Că atât familia-mi avea!
Amintiri duioase, vii sau triste,
Adunarăm toți și le iubim...
Și-am primit virtuți, respect și cinste,
Ca s-avem cu ce să ne mândrim.
Banii n-ajungeau dar bucuria,
Sufletul, era așa bogat!
Astea-s pentru mine România,
Nu acei ce pita ne-au mâncat!
Ne-nvățau cei vechi: - Iubește-ți pita,
Fie ea aici oricât de rea,
De-o împarți cu frații, cu iubita
Tot mai bine este-n țara ta!
Fostau vremi aici cu mult mai grele,
Și ai noștri n-au mai emigrat!
Au ieșit cum au putut din ele,
Suferința i-a înnobilat...
Și în suferințe cu duiumul,
Mă-ntreb: - Doamne cum de n-au uitat
De patriotism? E-același drumul...
Suntem oare-același aluat?
-->
Răspunsuri
Am lecturat cu mare plăcere versurile tale atât de sensibile şi adevărate, în care ne regăsim mulţi. Felicitări, Viorel, îţi mărturisesc din nou cât de mult îmi place stilul tău în... vers! Cu toată prietenia, Valerica