Acum, că Toamna vine,
Arborele bătrân din vârf de pădure,
Conştient de sine, cu tâmplele sure,
Nu mai rodeşte verdele crud.
Şi nu-şi mai petrece vremea,
Gustând din al trecutului cânt.
Cu ochii bolnavi,
Cu crengile spre pământ atrase,
Priveşte suav... cenuşa visurilor arse.
Nu uită, şirul de mistere, a spune
Şi toate câte a auzit,
din vremile străbune!
A rezistat fără teamă
urgiile norilor grei,
Că viaţa i-a fost modelată
După “Legile Divine’.
Trist, abătut,
Acum, că Toamna vine...
Se sperie deodată,
Întrebând ca pentru sine...
“Cum va fi atunci
Când voi părăsi noaptea-nstelată?”
“Ooo!... nu bătrâne, menirea ţi-e mare,
Îi vorbeşte o şoaptă,
Nu te lăsa amăgirii!
Când lumea-i într-un tumult
Sub acel hîd al urii,
Când tot pământu-i sub haina îngheţată,
Tu, să ai mare credinţă
Ca-i fost un stâlp de biruinţă !
Când vei pleca pe dumul nemuririi,
De-al Toamnei gust de suferinţă,
Am să te ascund în « Arborele Viaţă »,
Îţi voi trimite un câmp de Primăveri
Plin de inimi calde din zborul de mai-ieri,
Vei alerga, în fiecare zi,
Prin verdele crud al Veşniciei,
Ţesut din ploi de lumină,
Sub scutul iubirii; caldă, eternă, senină!...
În fermecătorul chip al vestalei din Rai,
Cântând poezie cu mare farmec în grai!"
-->
Răspunsuri
frumoasa viziune....imi place.
### DESTIN CAND VINE TOAMNA ...### ... :X ...8->
Vezi mai multe video din diverse
O sugestie, cred ca era mai potrivit s-o intitulez "Toamna vietii" multumesc scumpete! Cu drag, Doamne ajuta!
Dacă era posibil dădeam click de multe ori pe "Îmi place"... este nemaipomenit poemul tău, Elisabeta, referitor la "Toamna vieţii" ! Felicitări!