Am învăţat să supraveţuiesc,
ferindu-mă de aripa primejdiei
în clipe de răscruce,
de vorba mieroasă
cu otravă sub zambet,
de plânsetul prefăcut,
în ochi ucigaş;
Talisman mi-a fost lacrima mamei
şi crucea, ascunsă în suflet.
Aşa, să pot ajunge
în marele final,
nepătruns, neatins,
de vicleanul pumnal,
să mor întreg
spre a mă naşte, iar…
-->
Răspunsuri
Mulţumesc foarte mult Ani,pentru comentariul tău! Ai foarte mare, dreptate...
Mulţumesc pentru comentariu, disitnsă Lenuş!
Felicitări! Versuri adevărate
Te rog dragă Valerica, să accepţi mulţumirile mele, deşi sunt cam întârziate!...
Frumos, sincer şi corect!