Ana privea cu ochii pierduți înainte, în larg
Mima siguranță, dar înăuntru-i era un vulcan
Imigranții se cățăraseră ca șobolanii pe punți și catarg
Nan, zis și piticu`, lăsase cârma și se aruncase-n ocean.
Sesterțiu plătit nu cuprindea și confortul postum
Tst! strigară arabii cu priviri criminale
Rar dai cât costă înainte de drum
Igiena, până la urmă, nu se consemnează-n jurnale
Gigantul ocean te acceptă oricum
Arareori face nazuri sau îți trimite rechinul în cale
Sts-ul, adică, Serviciul de Telecomunicații Speciale
Esențial în armată, nu operează pe goeleta aceasta nicicum
Isidor, căpitanul, ne-nvăluise într-o privire de gheață
Sus capul prieteni, pân` aicea ne-a fost!
Usuce-se speranța în mintea nebunului prost
Sistăm din clipa aceasta orice speranță în viață...
-->
Răspunsuri
Vă mulțumesc!
De ce să „sistați speranța”?
Dacă acest acrostih special e o primă încercare, desigur că domnul Muntean are dreptate 
încurajându-vă să continuați.
Pe mine nu m-ați surprins, fiindcă vă știu potențialul literar.
Chiar afirm fără menajamente că 
mi-e frică să nu-mi „sorbiți” premiul din farfurie. 
Cu toate acestea, valoarea se răsplătește prin...
.
Felicitări domnule Conţu pentru acceptarea provocării! Chiar dacă e prima, aţi înţeles ideea şi e apropape reuşită. Aproape pentru că în varianta dv. regula celor trei cuvinte de pe coloana celei de a doua litere se aplică pe fiecare cuvânt, (de jos în sus avem Isuse strigase amin) pe coloana 1 şi 3 e corect Amin strigase Isus.
Recunosc, e greu în materie de triplu acrostih, dar mă bucur de reuşită şi de înţelegerea corectă a formei de poezie Acrostih!
Și mie!
E primul acrostih scris de mine. Mulțumesc!