Amor
Amorul de-o viaţă îl caut, e drept,
Purtându-mi prin flori suferinţa
Şi dulci încântări de-o viaţă aştept
Să-mi mângâie suflul, fiinţa.
Petale de flori udate cu rouă
Sunt zilele-mi duse-n iubire
Şi ploi de culoare mă udă şi plouă
În veşnica mea amintire.
Cu foc şi cu patos te chem şi te strig
Să vi să îmi mângâi trecutul
Căci încă e noapte şi încă e frig
Şi încă-mi tocesc aşternutul.
Ca spicul din lanuri de grâu, desenate,
Mă-ntorc după soare – splendoare;
Şi palmele astea-n iubire pictate
Îţi mângâie trupul de soare.
Săruturi betegi, lumini diafane
Mă-nvăluie, visuri de-o vară
Mi-aduc la ureche o mie divane,
Divane pierdute în seară.
La fel ca un cântec, mă pierd în ecou
Când gândul la tine mă cheamă,
În foaie mi-adun cuvinte-n stilou
Şi-ţi scriu de amor, fără teamă.
-->
Răspunsuri
Frumoase versuri
Felicitări!, Adi, ai versuri frumoase.