Aş bea însetat din vasul de lut
Brumat de apa prea rece,
Din care mama şi tata-au băut,
Înainte ca-n humă să plece…
Să stau la fântâna din sat,
Odihnind după fânul cosit,
Să umplu urciorul secat,
De dorul meu, mistuit.
Să număr răchite pe cale
Şi-n susur de plopi să ascult,
Din frunză, o doină de jale,
Cântată de tata, demult.
Degeaba-i urciorul umplut
Cu apa fîntânii-oglindă,
Departe ţi-e chipul durut
Şi dorul m-aşteaptă în tindă…
-->
Răspunsuri
Mulțumesc foarte mult pentru repostare, distinsă doamnă Lenuș!
...o cofă de stele să-mi dea de băut, văpaie de suflet să stingă! Depărtarea din mine s-o înnec între revărsări de vise ude de doruri - să te am dincolo de pulsaţie ca o prea adorată lumină....
Citit cu drag curgătoarele doruri! Gerra
Mulţúmesc distinsă doamnă Maria Chindea, pentru lectură şi inspiratul dv. comentariu!
Un poem sensibil...Felicitări!
Profund recunoscător, vă mulţumesc domnule Ioan Muntean!