Aripi de vânt

[R. Anca]

Un gând stingher visează tăcut,
Tărâmuri pierdute pe aripi de vânt,
Inimi ascunse adânc în pământ.
Vântul se-agită nebun, dar plăcut.

Totu-i departe, o lume uitată,
Șoaptele plâng pe aripi de vânt,
Mințile stau îngropate în cânt,
Aroma dulceagă se lasă purtată.

Petale impregnate cu ură și dor
Plutesc în derivă pe aripi de vânt,
Deși eu gândesc, nu știu ce sunt
Și șoapte dansează frenetic în cor.

Simfonia continuă cu linii macabre,
Strigăte brutale pe aripi de vânt
Și năluci înghețate ies din pământ,
Și țipă turbat, nu rămân doar umbre.

Gândul zburase mai departe de vis,
Suflet purtat pe aripi de vânt,
Speranțe ce mor înecate în cânt,
Atât de departe, departe de paradis.

R. Anca

[Mihaela Moşneanu]

Totu-i departe, o lume uitată, 
Șoaptele plâng pe aripi de vânt, 
Mințile stau îngropate în cânt, 
Aroma dulceagă se lasă purtată.

Petale impregnate cu ură și dor 
Plutesc în derivă pe aripi de vânt, 
Deși eu gândesc, nu știu ce sunt 
Și șoapte dansează frenetic în cor.