Baladă pentru Timur Malik

Timur Malik în insulă se-nchise
Mongolii năvăliseră pe Syr
Credeau că a ucide-i chilipir
Precum şamanul lor curând prezise

-Nimic în urmă din cetăţi rămână
Vorbise-ntunecatul Ghinghis Han
Şi bolovanii se-adunau un lan
În gârlă azvârliţi pe rând din mână

Un drum de piatră prinse-ncet fiinţă
Oprind pe lături apele adânci
Ţăranii strânşi, munceau la pod pe brânci
Făcând să fie drumul cu putinţă

Din bărci turceşti săgeţi zburau a moarte
Loveau ţăranii ce lucrau, pe rând
Iar apele se desfăceau mormânt
De morţii ce cădeau, – desfigurate

-Această insulă ne e pieire
La noapte-o să fugim, -rosti Malik
Şi toţi oştenii, pân’la cel calic
În bărci suiră pentru izbăvire

Mongolii sus pe mal îi urmăriră
Zvârlind în apa neagră cu făclii
Cuprinse parc-adânc de insomnii
De-a lung de mal, valuri de jad, clipiră

Balaurul cu solzii de aramă
Cu flăcări azvârlea pe ochi şi nas
Pe mal, pustiul rece a rămas
Iar luna sângera parcă de teamă

Ca nişte păsări negre care zboară
Când toamna bate-nfrigurată-n iurţi
Bărcuţele se-ndepărtară iuţi
În noaptea care-acum le înconjoară

Giuci care plecase mai ‘nainte
A construit pe fluviu jos baraj
Pe-ntunecatul, smeadul sau obraz
Ochiul aprins vedea numai morminte

Timur de veste luă şi debarcară
Voinicii într-un crâng pustiu de mal
Deasupra cerul parcă un opal
Şi luna sângerie-i, dezmierdară

-Pe mal fugi ghiaurul, hai cu hoarda
Din urmă să îl pridem negreşit
Păcate multe sunt de ispăşit
Să meargă după dânsul avangarda

Cu chiote călări aleargă gloata
Săgeţile sus fac acoperiş
Şi cad apoi cu zgomot de grindiş
Iar sângele răstoarnă roş, găleata

Răsună chiote, larmă de arme
Căzură împrejur ostaşii morţi
Raiul desferecase roşii porţi
Pe tron şezând Alah care nu doarme

Ţipă pământul de atâta sânge
Lupta devine-a lui Şeitan huzur
Moartea închide gura, un murmur
E glasul îngerului care plânge

Şi uite-aşa căzură câte unul
Ca spicul rupt de un secerător
Căci fiecare este muritor
Când sângele împroaşcă viu, zăbunul

Vreo trei mongoli după Malik se luară
-Am trei săgeţi şi nu am să greşesc
Pe unu-n ochi trăgând am să-l ţintesc
Şi cel lovit de moarte-agonic zbiară

Rămân doar două, vreţi să vă omor
Mongolii caii amândoi întoarnă
Malik se pierde în pustiu, în goană
Parcă-i o pasăre nebună-n zbor

Şi-ntr-un târziu, gonind pe cal din plin
Cel ce oprise hoarda-n drumul ei
Sări din şea şi strâns fu cu temei
În braţe de măritul Jel…el Din