Călător prin…viaţă
Zâmbet blând, un cer senin
de-un albastru bleu–ciel,
sondă cu două conducte
ce-n motor duc oxigen,
două lacuri verzi, albastre
străjuite fiecare
de pădurici arcuite,
altele având la…poale,
filtrând razele de soare
sau de lună, oarecând,
mici scântei strălucitoare
peste lacuri lunecând…
Apoi o potecă lată
se întinde curmeziş,
după care creşte multă
vegetaţie înaltă,
ce se pleacă-n crengi de sălcii
plângătoare spre pământ,
completând doar peisajul
de ansamblu uimitor,
ce ca tot se defineşte,
capul unui călător
prin această lume-viaţă…
Valerica / iulie 2011
-->
Răspunsuri
Mulţumesc mult pentru lectură şi apreciere, dragă Lenuş! Comentariul tău contează foarte mult pentru mine.
Cu multă iubire şi preţuire, Valerica
Frumos mai desenezi Valerica :) .........ce suflet de copil ai ! Draga imi esti.
Mulţumesc frumos, dragă şi iubită Vali, pentru lectură şi...compliment! Şi tu îmi eşti foarte dragă, cred că ştii deja.
Cu toată dragostea şi aprecierea, Valerica
P.S. Am fost plecată la Timişoara, m-am întors în seara aceasta... abia aşteptam să-mi întâlnesc prietenii cronopedieni.