Călătorim prin viaţă...
Călătorim prin viaţă imprecis
În primăveri cu florile deschise
Dar îngerii poate nu s-au decis
Să calce pe tărâmuri interzise
Această dramă nu ne consolează
Alunecăm himerele grăbiţi
Doar luna dintre nouri ne veghează
De parcă suntem veşnic pedepsiţi
În astă lume tristă care trece
Rămân doar urmele ca un semnal
Şi noaptea scuturându-şi umbra rece
Pe foşnetele ultimului val
Să te convingi te las ca să m-atingi
Dar vreau să stingi lumina de pe hol
Să nu mai văd de dorul meu cum plângi
Când te sărut pe umărul tău gol
Plâng florile risipă la ferestre
Prin visul meu ce m-a lovit buimac
Prin noapte păsările trec măiestre
Vărsând miresmele de liliac...
-->
Răspunsuri
Prin noapte păsările trec măiestre
Vărsând miresmele de liliac... E primavara!
în noaptea când se scutură cireșul
mă urmarea cu ochiul o mătușă
de după gard, boscorodind uncheşul.
Băteau timid din aripi albe, moi
doi îngeri căutând și ei iubirea
mirați au stat uitându-se la noi
Dar rușinați și-ntoarsără privirea.
Purtăm cu noi blesteme milenare
să căutăm iubirea ori și unde
cu suflet gol muiat în disperare
şi-n ochi cu-atâtea doruri fremătânde...
M-ai pus să sting lumina să nu vezi
o lacrimă ce pe obraz mă spală
ca visul ce-l trăim să îl păstrezi
ca dar pentru o dimineață goală.
M-a dus cărarea să-ți fac popas la poartă
să scutur dorul ce-ți arde în privire
să-i fac în ciudă un timp la soartă
umplând un suflet cu-aromă de iubire.
Dar dimineața când soarele răsare
Iar visele de pleoape se desfac
mă duc unde mă poart-a mea cărare
lăsând în urmă parfum de liliac...
Foarte frumos !