mâinile se agaţă de gânduri
păsările de cerul cuvintelor tale
împreună cu lumina
univers albastru
îmi plănuiam sfârşitul căutând buzele pământului
în rama oglinzii de cristal
numai cioburi şi lacrimi pe zidul vechi
într-o formă nedefinită
stâncile ca martori
trec prin site culorile vremii
aud un zgomot în urechea stângă
timpul numărând secundele rămase
nu privesc decât linia frântă a orizontului
o dedublare perfectă
o alegere inutilă
absenţa muzicii îmi dă de gândit
-->
Răspunsuri
Un poem care iti da de gandit! Felicitari!
Va multumesc!
Va multumesc din suflet pentru imaginile si gandurile frumoase!
Un poem frumos...Felicitări!