Cine sunt cel ce sunt?
Uunde mă învârt de loc nu mai am?
Pornit dintr-o sămânţă, sămânţa s-o las
până ce miezul de încolţire-i mort.
Degeaba mă caut şi nu mă găsesc,
urma din mine s-a şters,
nu vreau în pustiul pe care singurătatea
şi-l ţine mai nisipos decât ea.
Cu ispita-n cuvinte patimi şiroiesc,
în curbura vidului mă ascund,
în spirale de goluri fac scările înalte
pe care urc şi cobor neîncetat.
Nimicul nu-l rup îl zidesc pe nimic,
clipa de azi o adaug şi o scad din ceva
ce devine prin mine măsură şi nod,
fără să pot măsura vreodată destul.
De aceea fixitatea din obiecte se clatină
şi-mi dă dreptul de mine să mă tem
când voi fi eternul invizibil
pe care-l tot aştept să se arate.
-->
Răspunsuri