acelaşi cântec,
din piatră pe piatră ne-a unit.
tu,
înveliş de solzi grei,
din panta abruptă a urcuşului spre niciunde.
eu,
contur imprecis al gândului unui sărac,
ascuns în colţul îndepărtării de sine.
acelaşi cântec,
promis demult focului,
când pădurea aşteaptă înserarea
cu crengile strânse în jurul unei luni incomplete.
aştept.
aşteptare din piatră pe piatra lunii...
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
-->
Răspunsuri
Un poem cu o rezonanţă deosebită
Versuri frumoase, figuri de stil, imaginatie si chiar mister. Felicitari!