zăpada a uitat de ceasul prins pe crengile caisului
şi soarele a-ncălzit cadranul mişcând timpul
din nervul solemn ca mormântul
s-a pornit roata înfiorată a iubirii în lumină
şi-a dorului de cer mirat de toate
ne-am întâlnit degetele pe-aceeaşi vioară
şi strunele ei au renăscut un cântec
parfumul trupului tău m-a dus în depărtări
uitând de mine înfierându-mi buzele
cu jarul gurii tale topim obrajii de petale
când albe când trandafirii când nu mai ştiu
şi-n zbaterea nebună a sânilor de piatră
mă-neacă o mireasmă de blândă primăvară
m-ajută Doamne să trăiesc încă o vară
ca ducere-n splendori de-acum prea inocente
preschimbat mi-e sufletul în liră iară
te-aştept în dulcea frământare
printre miresme crude pe prag de dimineaţă
să mă pot pierde în ochii tăi infiniţi
-->
Răspunsuri
Multumesc, Mimi!