Ca valurile lumii
Ca valurile lumii, o mare, tu te clatini
Cuprinsă de-ntuneric de sfâșiate patimi
Și-azvârli în adâncimea albastră ce se-așterne
Corăbii de lumină în tainele eterne
Prin cerul alb cresc roze înveșmântate-n spumă
Trec pescăruși nevrotici pierzând a umbrei urmă
Și vântul surd dansează pe-un ascunziș de valuri
Un nod de neputințe și false idealuri
Pe stânca fermecată te cânt molcum din liră
În răsărit de soare și luna ce inspiră
Când te aud iubito foșnind cum te apropii
În unduiri de valuri a lungii tale rochii
Sub pașii tăi adâncul a dragoste suspină
Tu vii spre întuneric o jerbă de lumină
Ființe mici bizare prind leneș să apară
Mici forme sclipitoare pe haina princiară
În răsăritul nopții mă duci încet spre larg
Cu stânca așternută sub mine drept catarg
-Hai vino tu iubite de vrei ca să mă ai
În brațele lichide s-o strângi pe Loreley...
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
-->
Răspunsuri
Liric, plastic, muzical...atributele indispensabile ale poeziei,
pe care dumneavoastră le aveţi cu prisosinţă.
Încântător! Felicitări!
.
Aurora, cu stimă