Mă trezesc cu lacrimi pe faţă
nori cenuşii într-un surâs
vaporii negrei licori
se ridică-n jurul meu
din buzunarul sufletului
inima se rupe ca un val
se agită ca vântul
se dezlănţuie
ca marea furtunoasă
un ecoul al gândurilor
îmi zdrobeşte timpanul
cafeaua îmi curge neagra
prin vene
simt gustul amărui fierbinte
îmi place şi o urăsc
mai vreau şi m-am săturat
aş vrea să te pot atinge
dulce amăruie cum e cafeaua
te sorb uşor, te savurez, zâmbesc
când te ţin în braţe simt durere
eşti departe, dulce şi amar
dar fierbinte întotdeauna
eşti o trăire
moleculă în sufletul meu
buzele noastre se ating violent
în priviri lacrimile
se topesc la căldura inimii
plouă şi e vânt puternic
privesc cerul cenuşiu
să tragem fermoarul buzelor
şi să ne legăm cu şireturile
mâinile gândurilor întinse
cerul plânge, dar nu cu ochii
ci cu norii lui cetoşi
privesc cum îmi fuge umbra
şi tălpile mi se topesc în zori
se scurg vise amăgitoare
pe fruntea mea de stele
mi-am asezat privirea
în iarba uscată de toamnă.
-->
Răspunsuri
se scurg vise amăgitoare
pe fruntea mea de stele
mi-am asezat privirea
în iarba uscată de toamnă.
Minunat poem, felicitari Lenuş !
Minunate versuri Pline de savoare precum neagra cafea! Am lecturat cu mult drag! Felicitari autoarei!
Mulţumesc frumos Maria pentru semnul de lectură!
Cu drag!
Mulţumesc frumos Dida pentru popas...Cu drag!
cafeaua făcută la club de lenuş,
l-a cam fript la limbă azi pe costeluş
şi crede că drogul eminent a fost
numai că ea rima e în mare post!
Mulţumesc frumos dl Enescu pentru semnul de lectură şi minunatele rânduri.
Cu drag!
Minunate versuri.Felicitari!!!
-
1
-
2
-
3
-
4
-
5
de 5 Următor →