Printre stele şi culori,
Printre atâtia nori,
Căutăm un început
Dar care, nu l-am văzut.
Însă, acest început o sa vină
Ca să ne prevină
Că va avea loc o-ntâmplare,
Ce va lua amploare.
Poate că va veni pacea
Şi lumii întregi, îi va plăcea.
Poate va fi un crâncen război
Ce va veni peste noi,
Vor fi mulţi raniţi şi morţi
Dar nu vom muri toţi.
Poate oamenii se vor îndrăgosti
Vor fi fericiţi, întâi.
Apoi, vor avea copii şi nepoţi,
Şi vor fi şi mai fericiţi.
Poate vor trăi ceva frumos,
Sufletul le va fi luminos.
Poate, o întâmplare mare
Ce nu are asemănare
Se vor bucura de ea
Cum te bucuri de-o stea.
Vor fi personaje din această-ntâmplare,
La fel ca şi razele de soare.
Şi când nu te vei aştepta
Întâmplarea va fi gata.
Totul se va termina cândva,
Şi se va spulbera undeva
Printre stelele şi norii cerului,
Si totul va fi supus dorului.
Şi-o să fie doar amintiri,
Ce într-o zi vor deveni povestiri.
Cine ştie ce-o să-nceapă pe pământ?
Ce va avea şi-un deznodământ.
Printre stele şi culori,
Printre atâţia nori,
Căutăm un început
Dar care, nu l-am văzut.
Mihaela Moşneanu
-->
Răspunsuri
Multumesc frumos, d-nule Muntean.
Multumesc frumos ptr. comentariu doamna Valerica si nu ma supar pentru atentionare, din contra si pentru acest lucru va multumesc.
Frumos şi optimist poemul tău despre "Cine ştie?" ce va fi! Cu drag, Valerica
P.S. Fii atentă la formele verbale pers. a 3-a singular şi plural ale verbului "a fi", corect "va fi, vor fi", apoi, "va plăcea". Nu te supăra pentru atenţionare, dar te poţi corecta, iar eu nu am putut trece peste... Te îmbrăţişez