Iubirea noastră e atât de tristă
Sunt două corpuri care se doresc
Şi-n drama ce se naşte pesimistă
Răspund absent că încă te iubesc
În noaptea strecurată în odaie
Eu te cuprind de şoldurile mari
Afară cerul tremură de ploaie
Şi vasul este ronţăit de cari
Dezamăgirile ne sorb stângace
Se-ntinde clipa-n doruri excitant
În fremezia somnului rapace
Umbra-şi ocupă locul ei vacant
Acest refugiu invadat se umple
Cu sentimente crude ce au ars
Printre iluzii eu încerc a rupe
Mişcările din ancestralul dans
Ne-am întâlnit - ce simplă întâmplare
Într-un decor de patimi agitat
Deasupra tremură trei becuri chioare
Două picioare ce s-au descălţat
Tu te întinzi cu degetele fine
La pieptul tău ca să mă strângi onest
Iar căpitanul pe covertă ţine
Să ne îndrepte lacom către vest
Oceanul bâlbâie atât de cuntry
S-a sinucis tăcerea-n saxofon
Prin apa verde lunecande luntrii
Se-mpiedică în vise de carton
Buricul tău, mă farmecă...Mi-e greaţă
De aerul stătut, umplut de fum
Secundu-n porta-voce ţipă: ceaţă
Şi mestecă felii de chewing gum
Iubirea e atât de lipicioasă
Apa ne-atinge cu falange reci
Închide robinetul ca acasă
Pune-ţi capotul dacă vrei să pleci
Curge-un şuvoi molâu şi nămolos
O mlaştină călduţă şi ciudată
Te spăl pe spate fără vreun folos
Pe burta oarbă şi catifelată
Sănii sunt grei ca nişte perne lungi
Îi strâng în degete de vise boante
Poftim, de dezolare iarăşi plângi
De ce muierile sunt astăzi toante
Vino să stăm tăcuţi pe patul fin
Cu păturile încă răsucite
Destup o sticlă ieftină cu vin
Şi adormim, în corpuri ostenite
-->
Răspunsuri