De ce așa…
De ce a trebuit să fie-așa!
Aș vrea să te găsesc mereu,
Să uit că m-ai rănit deja,
Sub cerul tău îmi este greu.
Durerea-n mine se dezmiardă
Și nu știu cum am s-o opresc,
Iubirile eterne pot să piardă
Trăiri cu sufletul grotesc.
Dar numai noi pe strada regăsirii
Am pus de strajă suferința,
Am rătăcit pecetele iubirii
Și-am luat ca haină neputința.
Mi-e greu acum și te strig iară,
Sunt om si port pe mine lutul,
Eternitatea ne separă
Luând din noi tot începutul.
La ce folos e să iubești sub soare
Dacă ne rătăcim în dorul greu!
Iubirea asta ARDE și mă doare
Și-atunci mă-ntreb. Cine sunt eu?
De-ar fi să fii doar o privire,
Aș îmbrăca un gând cu stele
Și aș sădi în el iubire
Să crească-n taină toate cele…
Și m-aș scălda în marea-albastră
A ochilor pierduți de-atâta dor
Și pasăre aș fi măiastră
Și soare răsărit al clipelor.
Nu-mi cere să te uit vreodată
Și nu uita ce prin ce trec eu,
Aici am imimă de fată
Și port pe mine lutul greu.
Eu dacă vreau să uit ceva,
E doar durerea ce mă sapă,
În măduvă sau… altceva;
Doar nebunia ce te scapă.
De ce-ai plecat așa departe
Iubirea sufletului meu,
Când cerul ăsta îmi împarte
Atâtea suferinți mereu !
Nu știu la cine să mai strig
Când doarme noaptea peste mine
Iar de duereri mă fac covrig
În dimineți de doruri pline.
Și chiar acum când scriu te văd,
Ești parcă un izvor de viață
Ascuns în versul ce-l prevăd,
Cum mă declară certăreață.
Dar cum ai vrea să fiu mai bună
Dacă de vulturi ai uitat,
Că ziua plină e de lună
Iar soarele s-a stins în pat!
Zvârle tu straiele durerii
În matca galaxiei noastre
Să ardă-n soarele puterii
Aceste nenuntiri albastre.
Tu ai pierit…
Tu ai perit și eu sunt vinovată
Iar versul ăsta moare ca și noi,
În galaxie eu mai plec o dată
Să caut elixirul cu noi doi.
De voi pleca si nu voi mai veni,
Tu ști pe care cale mă găsești,
Atunci.. acolo n-ai a te uimi
Voi fi în tine să mă regăsești.
Aici m-ai supărat și doare
Și mi-te-am rătăcit în gândul meu,
TE-A CĂUTAT cu semn de întrebare
Iar spiritul din tine eram eu.
Dar iată ! clipe vin duiumul,
Cu mine și cu tine părăsiți,
Nu vrei acum să rătăcim noi drumul
În cerul de ne poartă despărțiți !
Știu că nu vrei, știu c-ai plecat
Să-mbraci o clipă în tăcere
Dar uiți că nu m-am resemnat
În veacul ăsta de durere.
Ce verde era strada noastră!
Am amintirile în piept,
Văd florile urcate la fereastră
Cum risipeau miresme-ncet.
Să ne-ntâlnim desculți de dor
În marea visurilor vii,
Unde un prinț e cerșetor
Dar știe verbul a iubi.
Tu dacă nu ști să mă vezi,
Privește-adânc puțin în tine
Și vrei sau nu vrei să mă crezi
Voi răsări printre suspine.
-->
Răspunsuri
Felicitari! Admirabil duel/duet poetic!