De-aş avea
De-aş avea şi eu o mândră
Subţirică dulce floare
Apă rece curgând blândă
Noaptea plină de răcoare
Plaiul să o înconjoare
Cu-ale lui braţe frenetic
Sufletul pasăre zboare
Prin simbolul meu hermetic
Ea fugind prin iarba moale
Cu-a ei vise ne-ncepute
Legănând încet din poale
Printre doruri neştiute
De-aş avea o floare rară
În amiaza veşniciei
Dintre umbre să răsară
Ecoul copilăriei
Crinii albi să-i umple sânul
Cu parfumul lor sălbatic
Să-l respire ca hapsânul
Vânt ce bântuie noptatic
Primăveri să le arunce
Peste clipele durerii
Ghiocei când prind să urce
Chiar la marginea răbdării
Frigul să se zgribulească
Mugurii să-nceapă cântul
Frunze fragede să crească
Ca in dorul meu cuvântul...
-->
Răspunsuri