De mi-ar permite luna
De mi-ar permite luna, să-ți dărui flori plăpânde
Din aurul de vorbe din lira mea bătrână
În vraja lor tăcută când vreau a te cuprinde
Ca visul tău ce zboară în mine să rămână
Vibrândă de iubire e clipa sfărâmată
Ascultă cum se duce, cum florile se pierd
Când nopțile se urcă pe bolta fermecată
Cum buzele te strigă cu caldul lor dezmierd
Tu te îndrepți spre mine, silfida mea ușoară
Și pașii tăi prin noapte răsună unduind
O pasăre măiastră spre inimă când zboară
Prin valuri de-ntuneric eu o aud suind
Tu cea mai blondă fată de bucle-nconjurată
Luceafăr ce coboară cu nimbul ei cu tot
Eu simt tăcerea sfântă un pic înfiorată
Și țip în agonia prin care-ncep să-not
E muza o poveste, e muza o poezie
Afară sus în ceruri e luna albă-var
Doar tu cea întrupată spre mine te mlădie
Să gust în toamna noastră ce-i dulce și amar
Ești floarea-nsângerată, ești vântul ce adie
Iluzie când calcă cu pașii tremurând
În jurul tău firave cresc flori de iasomie
Iar trupul tău se zbate alături fremătând...
-->
Răspunsuri