când în joacă atingeam stele
şi din călătoriile parcă eterne
mă alegeam cu oboseala
te-am găsit pierdut între umbre înalte
timid şi fără zâmbet doar agonizând
pe timp de lună destrămată
pustiit ţi-era sufletul şi mută gura
şi-am început la ceas de-amiază
să-ţi arăt culorile curcubeului
ispitindu-te cu flori de câmp
şi-mbrăţişări de ametist
apoi cu vin alb în cană de lut
şi-ntr-un dialog al săruturilor
să ne logodim cu iubirea
-->
Răspunsuri