Copiii voştri nu sunt copiii voştri.
Ei sunt fii şi fiicele dorului vieţii,
de ea însăşi îndrăgostită.
Ei vin prin voi, dar nu din voi,
Şi, deşi sunt cu voi, ei nu vă aparţin.
Puteţi să le daţi dragostea voastră,
dar nu şi gândurile voastre,
Pentru că ei au propriile lor gânduri.
Puteţi să le găzduiţi trupurile,dar nu şi sufletul,
Pentru că sufletele lor locuiesc
în casa zilei de mâine,
pe care voi nu o puteţi vizita nici măcar în vis.
Puteţi năzui să fiţi ca ei,
dar nu căutaţi să-i faceţi asemenea vouă.
Voi sunteţi arcul din care copiii voştri,
ca nişte săgeţi vii, sunt azvârliţi.
Fie ca puterea voastră, prin mâna arcaşului,
să fie întru bucurie.
Kahlil Gibran – „Profetul”
-->
Răspunsuri
Cu prietenie Lenuş