Dialog poetic
Manuela Cerasela Jerlăianu & Ion Vanghele
E noaptea îngerilor care dorm
Şi lumea se desface-n flori de mai,
Iubita mea tu cheamă-mă în somn,
Insomniaci să alergăm prin rai.
Să azvârlim cu flori în răsărit
Şi-n toamna ce foşneşte cu regret,
Din buzunar când soarele-a sărit,
Scriind pe lună versuri de poet.
Tu dormi întinsă în dorinţa mea,
Tu îngeri fluturând ca un sărut,
Miroase noaptea toată a cafea
Şi-a umbre ce se zbat sărind din lut.
Eu te iubesc mereu, nemărginit,
Iar ochii tăi mă tulbură profund,
De lună ţi-este chipul poleit
Şi inima în care mă ascund.
E raiul plin acum de trandafiri,
Cu liliac de dragoste strivit
Şi mai târziu călcăm pe amintiri,
Pe-aripile de fluturi ce-au murit...
******************************************
E noaptea umbrelor ce dormiteză,
În lumea lor de vise înfrunzite,
Iar domnul meu, iubind iarăşi visează,
Iubiri cu stele-n frunte rătăcite.
În raiul nostru părăsit devreme,
Sunt flori printre dorinţe în vânt fluturând,
Crescute printre sute de poeme,
Unde şi îngerii de dorul lor pătrund.
A coborât şi luna colo-n poeniţă,
Ca să privească dansul umbrelor,
Cu raze dulci din colţul de guriţă,
Să-şi lase pasul săgetat de-amor.
Şi stelele printre bătăi de pleoape
Tânjesc iubirea deşirând la versuri
Şi cu luceferii destul de aproape,
Se rătăcesc sub bolte de eresuri.
E raiul plin acum de trandafiri
Şi liliecii-s înfloriţi din vară,
Azi domnul meu mă soarbe din priviri
Şi mă sădeşte-n altă primăvară.
-->
Răspunsuri