Dialog poetic
Manuela Cerasela Jerlăianu & Ion Vanghele
Iubirea noastră are un sfârşit,
Ea s-a pierdut în nopţile polare,
Natura asta a încremenit,
Emoţia din suflet nu mai doare.
Trec zilele c-un aer îngheţat,
Iubirile sunt sloiuri pasagere,
În umbra timpului eu te-am uitat,
Cum ne uităm la timpuri efemere.
Doar foşnetul răsună depărtat,
Sunt paşii noştri ce se duc aiurea,
Un înger aripile şi-a lăsat,
Umbrind lunatic cu tristeţe lumea.
Nu mai te strig ce-a fost e-acum pustiu,
Închid absenţa ta-ntr-o telegramă,
Iubirea asta despre care scriu,
S-a destrămat în nopţile de toamnă.
********************************
Ne-a îngheţat şi frigul din priviri,
Ca albatroşii noi ne-am rătăcit,
În numele aceleiaşi iubiri,
În care ieri îmi pare c-am sosit.
Am urcat valu-acesta plin de nebunie,
Ca pinguini căzuţi ca pradă în amor,
Unde şi îngerii răpuşi de poezie,
Ne-antâmpinau cu braţele pline de flori.
Eu te strigam sub zâmbetul de lună,
Când soarele ieşea roşu din mare,
Din poezie ţi-am întins o mână
Şi cerul vieţii mele pe cărare.
Acum pustiul şade la fereastră,
El răscolise-n tainice dureri,
Sub bolta cerului atât de-albastră,
A rămas doar o urmă de tăceri.
-->
Răspunsuri