Iubirea
Ce e iubirea dragă! Un loc pentru durere,
În care-nvingatorul, deţine-a sa putere,
Cand cerul e furtună şi fulgerele ard,
Pe cei care-n ţărâna în vorbe jalnic cad!
Iubirea e-o napastă, e şarpele viclean,
Ce muşcă din dorinţe, din visele hoinare,
În suflet e-o speranţă şi vorbele ce am,
Cu care sus pe munte, încerc sa urc cărare.
E vechi...
E vechi razboiu-acesta când noi sălbatici fauni,
Tot alergam degeaba după femei frumoase,
Culcându-ne prin crânguri pe înfloriţii lauri
Şi salutând toţi zeii cu dulcile prinoase.
Acuma suntem veşnic prea pedepsiţi de soartă,
Războiul ce se duce e doar pentru pământ,
Iar luna sus îşi trage de voaluri fusta moartă
Şi murmură arare ceva...ca un cuvânt.
Geaba privim în zare, tacerea ne deprimă,
Iubirile grăbite s-au coborât în iad,
Încet frumoase roze, noi ne-am pierdut din stimă,
În rugul de-ntuneric în care doruri ard.
Prefer să prind în braţe, frumoasa adormită,
Să mă cufund prozaic adânc în ochii ei,
Să fac nefericirea continuă ispită,
Din care nopţi să curg-a ghirlandelor scântei.
Cu paşi înceţi te prinde în hora mea cu umbre,
Prin care rătăcite nălucile păşesc,
Miresmele de floare n-or înceta să umble,
Când spre singurătate, eu strig că te iubesc...
-->
Răspunsuri