Vom sta mereu...
Vom sta mereu cu chipurile-ascunse,
Dorinţe ne pândesc de sub fular,
Cu sentimentele încă nespuse,
Ne-ascundem în tăcere solitar.
Ţi-e sufletul hăţiş, o răvăşire,
Ne risipim cuvintele în zări
Şi ardem inimile în neştire,
În fumul risipit peste ţigări.
Răbdarea se topeşte din răbdare,
Lăsând în urmă nopţi de borangic,
Cât aş dori acum în sărutare,
Să ne topim noi amândoi, un pic.
Tu nu ţi-ai spus dorinţa niciodată,
Chiar dac-am navigat uitaţi în neant
Şi-am aruncat toamna vitriolată,
Cu vârful obositului bocanc.
Printre dorinţe viaţă eu te caut,
Cu chipul vechi a vremii de-altă dat,'
Când între noi cad suflete de flaut
Şi iar clepsidra de nisip s-a spart.
Eu te descopăr în amurg de soare,
Pe câmpul unde plânge-un cor de maci,
Când în tăcere gânduri prind să zboare
Şi se agaţă noaptea de copaci.
Atunci te văd, spre tine întind mâna
Şi te iubesc în versul meu etern,
Se leagănă în frunze săptămâna
Şi la picioare dorul îl aştern...
Mă duc să dorm
Când doar luna înserează pe cărarea şerpuită,
Eu mă văd pierdută-n gânduri cu privirea adormită,
Mă gândesc că niciodată n-am să am ce am pierdut,
Fiindcă inima bolnavă de iubire s-a umplut.
Și băteam ziua şi noaptea, pieptul visului nărod,
Să-ţi alin singurătatea prinsă-n laturi de năvod,
Ca pe-un turn înalt şi tare, inima nu ţi-am străpuns.
La cuvinte şi la doruri, n-am primit deloc răspuns.
Între noi ne-mpărtășită zace inima-n trifoi,
Plouă cu singurătate suntem plini de-atâtea ploi
Şi pe ţărmul plin de alge marea noaptea şopoteşte
Şi în glasul ei sunt lacrimi pentru cel care iubeşte.
Vântul bate, stele albe, tremură prin rămurele,
Azvârlind raze de lună, pumni de smirnă şi smicele,
În tăcerea de pe ţărmuri, eu mă duc încet să dorm,
Aşteptând în vis călare, peste noapte, tandrul domn...
Răspunsuri