Pe undeva...
Pe undeva cuvintele-au rămas,
Pierzându-se în valuri de uitare,
Cât te iubesc şi strig cu al meu glas,
Ca într-un neant cuprins de disperare!
Pe-aleea mea eu nu te-am mai zărit,
Cuvintele s-au vânzolit sihastre,
Deşi cu greu alături le-am zvonit,
Ele-au plecat...singurătăţi de astre.
Coboară seara, grea ca un parfum,
Luminile au decorat fereastra,
Iluziile s-au pornit acum,
Să bântuie tăcut în noaptea asta.
Stiloul e o iapă aşteptând,
Singurătăţii-i scrie necrologul,
Când mă aude-n noaptea mea oftând
Şi plânge în iubirea lui nărodul.
Mirosul tău se răsuceşte tainic,
În umbra mea se-nfige solitar,
Pe geamul casei eu privesc zadarnic,
Poate-i miracol astăzi în scuar.
Poduri de dor degeaba voi întinde,
O altă vreme te-a răpit diurn,
Doar ceaţa nopţii-n braţe mă cuprinde
Şi umbra ta dansând ca un parfum...
Prețul iubirii
O limba de foc îmi arde sălbatic iubirea,
Un gând nebun îmi fură din minte gândirea,
Of! Iubitul e-aici dar e acolo, firesc,
Iubitul e omul, e omul pe care-l iubesc.
Nevoia de el, de mine, de noi amândoi,
Mă duce în dansul iubirii, cu pasul vioi,
Nevoia de-a scrie cu limba eternă de foc,
Mă face îndată să trec prin destin şi noroc.
Azi, dorul tăcut, spre tine mă poartă,
Eu ştiu că-ntre noi, nu există vreo poartă.
Tăcuţi, bariere de timp măsurat, am lăsat
Şi preţ la iubire, să crească, în taină am dat.
Duc somnul în spate, azi sărbătoare îl fac,
Cinstesc clipa vieții, sparg cupa iubirii şi tac
Şi fac nevăzute atâtea şi-atâtea tăceri,
În clipa de faţă, în clipa de mâine şi ieri.
A fost şi va fii, iubirea e mută şi oarbă,
Las pieptul căzut din putere să-i soarbă,
Azi port sentimente fireşti, omeneşti dar nebune,
În clipe trecute de ieri, de azi sau de mâine.
Mă pierd prin căderi de trăiri remarcate,
Aştept clipe vii cu atingeri în gânduri visate
Şi las o poartă deschisă în cerul iubirii,
Tu intră iubite pe ea, să închidem bariera gândirii.
.
-->
Răspunsuri