Noaptea mea...

 

Noaptea mea cu păsări zburătoare,

Păsări negre, ochi de căprioare,

Sub argintul lunii strecurat,

Au venit, pe urmă au plecat.

 

Stelele lăsând în urma lor,

Undeva şi bietul visător,

Cu o rugă spusă bizantin,

Pentru toate florile de crin.

 

Lasă-mă să-mi fie dor de tine,

Să nu scot din pieptul meu suspine

Şi din scripcă sunete carmin,

Cu miros de tei şi flori de crin.

 

Vreau la piept iubito să te ţin,

Să privesc în decolteu puţin

Şi în ochii tăi plini de tristeţe,

Timpul c-a trecut fără bineţe.

 

Noaptea mea cu păsări călătoare,

Gândurile mi se duc în zare,

Undeva, acolo ne-ntâlnim

Şi apoi pe lună ne iubim.

 

Luna trece, face-n nopţi palate,

Pline toate de singurătate,

Auzim doar foşnet de aripă

Şi cocorul gândurilor ţipă.

 

Am să-ţi spun continuu, te iubesc,

Crinii în grădini de suflet cresc,

Margarete albe pentru fete,

Care-aleargă-n noaptea mea cochete.

 

Vino-acum iubito-n balansoar,

Eu îţi zic bonjour, îţi spun bonsoir

Şi ne ducem umbrele madam,

La Paris, efel şi notre dam.

 

Lasă-mă să te sărut de-un cent,

Printre umbrele subţiri de Kent,

S-auzim la vie en rose cântând,

Lacrimile stelelor curgând...

 

 

Mai trece un timp

 

 

Mai trece un timp, apoi încă unul

Dintre noi trezire nu are niciunul,

Zori de ziuă duşi cu apa din rouă,

Noi mereu ne facem că afară plouă.

 

Nepătrunsă-i viaţă prin unghere strâmte,

Tu demult puteai deveni părinte,

Ard ca-ntr-un cuptor, stau ca pe jăratic,

Nu am ce să fac, trupul e sălbatic.

 

Dorul de iubire, azi nu l-am pierdut,

Am totuşi, speranţa timpului trecut,

Mai trece un timp, traversează drumul,

Dar iubitul meu, face pe nebunul.

 

Nebunia lumii, stă în mâini săltate,

Pentru mine, tu eşti eternitate

 Mă agăț de vorbe, vreau să plec acasă,

Inima-i plăpândă și rămâne-n plasă.

 

Am să pun secretul inimilor treze,

Peste-a mea dorință, timpul să urmeze,

Când mă duc în lună sau ard ca un soare,

Din speranța vieții, tu să-mi dai o floare.

 

Ruga ce e plină, de lumina sorții,

O așteaptă noaptea, parcă toți poeții

Și petale albe lasă-n colț de carte,

Flori  nenuritoare și dureri în parte.

 

Se coboară-n urbe și apoi la vale,

Florile rămân,  sunete-n chimvale,

Eu îți cer iubite, azi de mă invită,

Pe bolta iubirii, să-ți rămân iubită. 

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii răspund –

Răspunsuri

Acest răspuns a fost șters.

Topics by Tags

Monthly Archives

-->