Îmbracă-ţi trupul dulce
Îmbracă-ţi trupul dulce cu-al nopţilor atlaz
Şi pune-ţi sus pe bucle, ca diamant, o lună,
O lacrimă tăcerii plăteşte-i pe obraz,
Când vorbele-n grădină, sub cerul tău se-adună.
Ţi-e patima amară o simt asta-n uitări,
În somnul din cuvinte care te împresoară,
Când tainicele semne se pierd în călimări
Şi vise melancolic, din perna ta coboară.
Trec zilele de-a rândul ca un adânc de umbre
Şi nopţile asemeni c-un ochi de lună pal,
Doar paşii se destramă când, de dorinţi să umble,
Deschid spre altă lume, întunecat portal.
Bat clopote pe dealuri la slujba de vecernii
Pădurea urlă-n urmă cu sânge risipit,
Printre vitralii gotic alunecă vedenii
Şi câte-o stea mai cade, un ultim asfinţit.
Trupul tău
Trupul tău e plin de lună,
Umbre albe-ncet se lasă,
În tăcere vrea să-ți spună,
De dorințe ce-o să țeasă.
Patima te soarbe oarbă,
Dănțuind ca o muiere,
Noaptea parcă vrea să-ți soarbă,
Flori brodate din durere.
Tu la mine te coboară,
Brațul peste piept întinde,
Doar oftatul meu mai zboară,
Trupul dulce de-i cuprinde.
Risipiți printre vecernii,
Ne-om iubi un zbor de fluturi,
Când iubitele vedenii,
Colo-n sânge ți le scuturi.
-->
Răspunsuri