Atinge-mă...
Atinge-mă cumva de sunt absent
Şi lebădă fiind mai cad în gol,
Să mă zdrobesc cu sufletul de sol,
În raiul vieţii cel indiferent.
Cu-aripa ta mă du în univers,
Mă zvârle în al focului culcuş,
Mereu mă voi întoarce... chiar acuş,
Să te îmbrăţişez cu al meu vers.
Pe străzile pustii să trec în goană,
Lumina mea în jur călătorind,
Pe toată-n braţe am să te cuprind
Şi am să te sărut tăcut pe geană.
Pe gura ta ca un pârdalnic jar,
O flacără care se-aprinde-n sânge,
Eu ştiu că undeva îngerul plânge,
În urma trubadurului hoinar.
Doar tu de suflet eşti apropiată,
În tine tainele mi le îngrop
Şi am să-mi scutur umbrele de plop,
În amiaza-n vers îndoliată.
Temeliile oculte
Să te ating nu îmi e greu,
Dar cine poate sa mai uite,
Privirea dragostei mereu,
Când gura vrea să te sărute.
Să te sărut mi-ar fi uşor,
Dar cine poate să mai uite,
Din nesfârşitul său fior,
Dorinţele mai nou născute,
Să te iubesc mi-ar fi uşor,
Dar cine poate sa mai uite,
Plăcerile din cuibuşor,
Din paturile tale mute.
Să fiu a ta, de tot aş vrea,
Dar cine poate să mai uite,
Povara din durerea mea
Şi temeliile oculte.
-->
Răspunsuri